vis ...

Deschid ochii şi încerc să îmi întind o mână, să prind în joacă un nor în cauşul palmei. Doar că - dintr-o dată - observ uimita că palmele mi-au dispărut, cu mâini cu tot. În locul lor, două aripi mari,albe...Hei!nu se poate... nu mai ştiu ce am făcut înainte să mă întind în iarbă, dar îmi aduc perfect aminte cum stând pe spate să privesc norii, m-am sprijinit în coate! Şi sunt sigura că aveam mâini în loc de aripile astea uriaşe...La naiba! Cum o sa ajung acum acasă? Ce-o să zică cei care mă cunosc? mă vor crede nebuna... Poate că de fapt chiar sunt nebuna! Dar pot să jur că înainte sa deschid ochii aveam degete în loc de pene şi mâini, mâini, nu aripi!
...Oare.. oare pot să şi ... zbor? Fac doi paşi în spate, îmi iau avânt şi .. zbor!! zbor!...Sunt nebuna de-a binelea... Mă simt ca un grăunte de nisip în cădere de pe un vârf de munte. Fericita văd cum aripile care mi-au crescut din umeri, albe, mari, au o voinţă proprie şi îşi croiesc drum prin văzduh peste sate, râuri, şi mii de alte puncte multicolore.
Ai visat când erai copil că poti zbura?