amintirile se scurg ca apele prin vadul unui rau ...se duc la vale parca sarind din piatra-n piatra...stai pe mal, privesti unda limpede si incerci sa deslusesti imaginea ca-n luciul unei oglinzi...unele fug, se tulbura, destramandu-se in spuma cate unui val...te straduiesti sa le aduni impreunandu-le ca cioburile unui pahar, dar totul este zadarnic, de neimplinit...altele,statornice, iti cheama ochiul catre ele...te fac sa traiesti aievea clipe de mult trecute, unele frumoase, pline de bucurii, de nostalgie si incantare, altele dimpotriva, incarcate de suferinta si durere...dar durerile? Ele au ramas tot in rama amintirilor, agatate de timp, de viata, urmarindu-ma ca o umbra ce vrea sa arate luminii soarelui ca alaturi de stralucire mai vin si pete negre de intuneric....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu