In timpul intregii mele vieti,am inteles dragostea ca pe un soi de sclavie consimtita. E o minciuna: libertatea nu exista decat in prezenta ei. Cine se daruieste total, cine se simte liber iubeste la maximum. Si cine iubeste la maximum se simte liber. In dragoste, nimeni nu poate leza pe nimeni; fiecare dintre noi e raspunzator pentru ceea ce simte si nu putem da vina pe altul pentru asta. Astazi sunt convinsa ca nimeni nu pierde pe nimeni, fiindca nimeni nu poseda pe nimeni. Asta e adevarata experienta a libertatii: sa ai lucrul cel mai important din lume, fara a-l poseda.. Nimic nu este intamplator in viata.. Intalnirile cele mai importante sunt de mult aranjate de catre suflete inainte ca insasi trupurile noastre sa se fi vazut.. Aceste intalniri au loc atunci cand ajungem la o limita, cand avem nevoie sa murim si sa renastem din punct de vedere emotional. Toti stim sa iubim, caci ne-am nascut cu darul acesta. Unii o fac firesc si spontan, dar majoritatea trebuie sa o reinvete, sa-si reaminteasca cum se iubeste si toti -fara exceptie- au nevoie sa arda pe rugul emotiilor lor trecute, sa retraiasca unele bucurii si dureri, prabusiri si recuperari, pana ce izbutesc sa discearna firul conducator care exista pe urmele fiecarei intalniri; da, exista un fir. Fiecare fiinta umana isi traieste propria dorinta; asta face parte din tezaurul sau si, chiar in cazul unei emotii care-l poate indeparta pe cineva, de obicei il aduce in apropiere pe cine este important pentru ea......
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu