intr-o dimineata....

intr-o zi am coborat din pat si m-am uitat pe fereastra...(priveam si inainte, dar nu vedeam nimic...totul era acoperit cu imagini din trecut...din lumea parfumata unde am fost dusa...vrajita de soaptele lui...) si am zarit un copac...nu stiu cum s-a ivit...am coborat din casa ca sa-l vad mai de aproape... A doua zi, de la fereastra mea , am vazut alti copaci...apoi a rasarit in curtea cu copaci o droaie de copii...tipete,rasete,veselie...un clopotel a sunat...sortulete albastre si funde albe s-au adunat in sir apoi au diparut...aceasta scoala era de mult acolo. Cum de nu auzisem atata timp toti clopoteii aceia, amestecati,zglobii, rasete de copii?

Pe trotuar vedeam acum, desenate cu creta, patrate strambe, la fel ca in copilaria mea...o fetita sarea intr-un picior, baietii se jucau cu mingea...pe cer se jucau nori albi, se adunau si luau forma unor continente de fum...pe un acoperis , un om batea cu ciocanul...pe asfalt se invarteau roti...o clipa m-am gandit:poate e un spectacol...poate ma aflu pe un scaun, intr-o sala de teatru...am intins bratele si , bucuroasa,am vazut ca am spatiu...Puf de papadie plutea in aer, in jurul meu. Era un miros iute de viata vegetala, de frunze, de pamant improspatat de ploaie...si erau oameni pe strada, copii, case, gradini, copaci...si in mijlocul acestor bogatii ma aflam eu. Si toate erau pentru mine, sa-mi multumeasca auzul, sa-mi ureze bun sosit, sa-mi spuna ca m-au asteptat, sa ma incredinteze ca n-am murit...am respirat lung, cu nesat, de cateva ori...o lacrima s-a prelins pe obraz...a lunecat si s-a oprit in coltul gurii...i-am simtit gustul sarat...