studenta la jurnalism....

sunt studenta la jurnalism...acum un an visam la asta,acum am reust....viata iti asterne in drum obstacole pentru a te intarii,pentru a determina sa luptzi din greu pentru ceea ce iti doresti.Asta am si facut,am luptat si voi continua sa lupt mereu pentru visele mele:)...
noii colegi sunt marfa,si catzva din profii pe care i-am cunoscut zilele astea ...e frumos si greu in acelas timp...un nou inceput ,schimbari multe...in viata altora cat si in a mea ...sper sa imi reuseasca tot ce imi voi propune pe viitor ...si o sa lupt din greu sa imi indeplinesc visele pe rand...cu tactica si rabdare









doua picioruse formeaza un om....BAFTA MIE

Poveste de iubire BONNIE & CLYDE

Bonnie Parker si Clyde Barrow sunt proscrisi celebri, talhari si criminali care au strabatut Statele Unite ale Americii in timpul Marii Depresii (1929-1939). Faptele lor nelegiuite i-au facut celebri in intreaga lume si intr-un mod ironic povestea lor a devenit in timp un mit al iubirii pana la moarte, al iubirii profunde, un mit in care doi oameni se pot iubi chiar daca faptele lor ii condamna si ii transforma in criminali. Au intrat in atentia presei si a intregii natiuni americane intr-o perioda care este descrisa adeseori drept “Era inamicilor publici” datorita numarului mare de proscrisi dati in urmarire de catre FBI, printre care Al Capone, Ma Barker, John Dillinger si evident eroii nostri Bonnie si Clyde.

In timp faptele lor criminale au fost mitizate, in urma lor ramanad mai degraba o frumoasa poveste de dragoste a doi oameni actionand, traindu-si viata si iubindu-se in afara legilor statului si poate chiar si in afara legilor umane. Doi oameni care traiau jefuind si omorand, dar care insa au ramas impreuna pana cand moartea i-a despartit. Numai ca moartea nu a avut rabdare, fiind provocata de mult prea multe ori de niste simpli muritori. Totusi povestea acestui cuplu reprezinta unul din acele cazuri rare in care sentimentul mortii nu pune stapanire pe viata si nu anuleaza anumite actiuni numai din cauza sfarsitului inevitabil.

Desi se crede despre cei doi ca actionau numai la nivel inalt, jefuind in special banci, in realitate ei preferau sa jefuiasca magazine mici sau benzinarii. Si in ciuda legendei create, se pare ca Bonnie nu era un “talhar cu drepturi depline” . Doi dintre membrii bandei “Barrow” au declarat ca nu au vazut-o pe Bonnie vreodata folosind arma, ea avand mai degraba un rol organizatoric. Acest lucru a fost confirmat si de catre sora lui Clyde, care declara ca Bonnie nu participa efectiv la jafuri ci numai il urma pe fratele sau oriunde.




Bonnie

Bonnie Elizabeth Parker provenea dintr-o familie saraca, fiind al doilea dintre trei copii. S-a nascut in Rowena, Texas, la data de 1 octombrie 1910 si a avut o copilarie grea, mai ales ca a ramas orfana de tata pe cand avea numai patru ani. Mama ei s-a mutat in Dallas unde au dus o viata plina de neajunsuri. A fost o eleva eminenta, in liceu a excelat la cursurile de scriere creativa, a castigat chiar si un premiu pentru literatura si a tinut discursuri in introducerea unor politicieni locali. Talentul ei literar si-a gasit expresie in poezii precum : “Suicide sal” sau “The Story of Bonnie and Clyde”.

Bonnie fost caracterizata drept o femeie inteligenta, cu o personalitate puternica dar salbatica, extrem de atragatoare desi foarte micuta ( 1,50 m si 41 de kilograme). Inainte sa-l cunoasca pe Clyde a fost casatorita cu Roy Thornton. Bonnie avea numai 16 ani cand s-au casatorit, insa relatia lor nu a durat foarte mult. La aproximativ doi ani de la ceremonie cei doi s-au despartit, insa niciodata nu au divortat, astfel ca Bonnie inca mai purta verigheta in momentul mortii.

Clyde

Clyde Chestnut Barrow s-a nascut la data de 24 martie 1909 in Texas, ceva mai la sud de Dallas. A fost al cincilea copil din cei sapte ai familiei. Nu au avut conditii foarte bune de trai, locuind la o ferma foarte saraca. A fost arestat pentru prima data pe cand avea 17 ani, deoarece nu a returnat o masina inchiriata iar in momentul in care politia l-a cautat in legatura cu aceasta problema el a incercat sa fuga. La scurt timp dupa acest incident a fost arestat pentru a doua oara impreuna cu fratele lui, Buck Barrow, de aceasta data insa pentru furt. Intre anii 1927-1929 s-a angajat in diferite actiuni ilegitime, a spart seife, a jefuit magazine si a furat masini. Desi a ramas celebru pentru jefuirea bancilor, atribuindu-i-se nu mai putin de cincisprezece astfel de jafuri, in realitatea el a preferat jafurile de dimensiuni mai mici. Conform lui John Neal Phillips, cel care a editat memoriile sotiei lui Buck Burrow, scopul principal al jafurilor lui Clyde nu a fost acela de a se imbogati sau de a devani faimos, ci el isi dorea sa se razbune pe sistemul american, dupa ce ajunsese sa-l urasca in urma abuzurilor pe care le traise in timpul detentiilor din tinerete. Si in ciuda anumitor variante, el declara chiar ca faimosul talhar ar fi avut mustrari de constiinta din cauza crimelor pe care le-a comis.

Bonnie si Clyde

Se pare ca Bonnie si Clyde s-au intalnit la inceputul anului 1930, in casa unei prietene comune. Bonnie era somera si avea grija de o prietena care in urma unui accident se alesese cu o mana rupta. A fost dragoste la prima vedere, acesta fiind si motivul pentru care Bonnie s-a alturat bandei lui Clyde. In ciuda crimelor comise de el si colegii lui, Bonnie i-a ramas loiala pana la moarte.

Cat timp fratele lui Buck a fost inchis, Clyde a mai participat la un jaf asupra unui magazin. Proprietarul magazinului a fost ucis in timpul jafului, iar cand sotiei acestuia i s-a cerut sa-i identifice pe cei care au tras, ea l-a numit si pe Clyde. In august 1932 Clyde impreuna cu doi parteneri consumau alcool intr-un local din Oklahoma, fapt ilegal in perioada prohibitiei. Cand au fost abordati de seriful C.G. Maxwell si adjunctul sau, Eugene C. Moore, Clyde a deschis focul si l-a omorat pe acesta din urma. Acesta a fost primul om al legii omorat de Banda Barrow, pana la moartea lui Clyde ajungandu-se la un total de noua astfel de crime. In martie 1933 Buck a fost eliberat din inchisoare si pana in aprilie el impreuna cu sotia lui Blanche, cu W.D. Jones, Bonnie si Clyde, au locuit intr-o ascunzatoare din Missouri.

Asa cum li s-a intamplat de nenumarate ori, urmatorul conflict cu oamenii legii s-a produs din cauza comportamentelor lor suspicioase si nu din cauza ca identitatea lor fusese deconspirata. Necunoscandu-le potentialul, politistii au incercat sa-i surpinda pe exilatii care traiau intr-un apartament inchiriat situat deasupra unui garaj, folosind numai echipajele a doua masini. Desi a fost luat prin surprindere, Clyde era renumit pentru capacitatea lui de a-si mentine stapanirea de sine sub presiunea schimburilor de foc. Si in plus avea cu siguranta mai multa experienta in astfel de situatii decat majoritatea reprezentantilor legii. El si W.D. Jones au reusit rapid sa elimine doi politisti, unul fiind omorat iar celalat grav ranit. Desi au reusit sa scape, Jones a fost ranit si urmaritii au lasat in urma lor cam tot ce aveau, inclusiv un aparat de fotografiat in care se afla un diafilm. Pozele, devenite celebre intre timp, au fost facute publice de catre un ziar local. Dupa acest incident Bonnie si Clyde au inceput sa foloseasca haine sau palarii pentru a acoperi numerele de inregistrare ale masinilor furate, inainte de a-si face fotografii, evitand astfel recunoasterea vehiculelor folosite in timpul jafurilor.

Apogeul: testarea limitelor

Intre anii 1932-1934, Banda Barrow a fost implicata intr-o serie de incidente in urma carora au rapit politisti sau victime ale jafurilor, pe care ulterior ii eliberau undeva departe de locul faptei, oferindu-le chiar si bani pentru ca acestia sa poata sa se intoarca. Aceste fapte au contribuit la mitul celor doi iubiti, conferindu-le o aura aparte, facandu-i sa fie adorati de public in ciuda crimelor comise. Membrii celebrei bande nu ezitau sa ii omoare pe cei care ar fi stat in calea libertatii lor insa conform declaratiilor ulterioare mortii celor doi iubiti, Clyde nu omora de placere, ci numai in situatii extreme. Lui Clyde i se atribuie zece victime omorate prin impuscare. Alti membri ai bandei despre care se stie sau se presupune ca au omorat sunt W.D. Jones, Buck Barrow si Henry Methvin.

In iunie 1933, in timpul unei plimbari alaturi de Bonnie si Jones, din cauza neatentiei Clyde a intrat cu masina intr-o rapa. S-au rostogolit si Bonnie a ramas captiva in masina in flacari. In urma incidentului ea s-a ales cu arsuri de gradul trei la piciorul stang. Clyde a insistat sa renunte la activitate pana cand aceasta isi va reveni. Intre timp Buck si Jones au actionat singuri si au ucis un serif in timpul unui jaf asupra unui magazin.

In 1933 membrii bandei locuiau in niste cabine din Red Crown Tourist Court, in Platte City, Missouri. Blanche a iesit sa cumpere mancare si medicamente necesare pentru ingrijirea lui Bonnie, insa a platit cu aur in loc de dolari. Farmacistul de unde cumparase cele necesare l-a anuntat pe seriful Holt Coffey si acesta a pus cabinele sub supraveghere. Coffey fusese atentionat de autoritatile din celelalte regiuni in care banda isi desfasurase activitatea sa fie atent la strainii care ar cauta tratamente pentru arsuri. El a realizat un plan puternic de capturare a bandei, cerand intariri si bazandu-se pe un arsenal important de arme, care includea chiar si o masina blindata. Insa si de aceasta data actiunea s-a soldat cu un esec din partea autoritatilor, mai ales ca banda lui Clyde avea necesarul de munitie intrucat jefuise recent un magazin de arme. Desi au scapat si de aceasta data, consecintele au fost mult mai importante: Buck a fost impuscat in cap iar Blanche aproape a ramas oarba din cauza fragmentelor de sticla care ii intrasera in ochi.

Proscrisii s-au gasit inca o data in situatia de a fi inconjurati de politisti dar si de localnici in 1933 in Dexter, Iowa. Clyde, Bonnie si Jones au reusit sa scape. Buck a fost impuscat inca o data, de data aceasta in spate iar sotia lui a fost din nou ranita de cioburi. Buck a murit cinci zile mai tarziu in spital. Bonnie si Clyde s-au reintalnit si au fost iara la un pas de a fi capturati cand s-au intors in Texas pentru a-si vizita rudele.

In anul 1934 Clyde parea ca va reusi in sfarsit sa-si realizeze marele vis: sa se razbune pe autoritatile texane. El a planuit evadarea lui Henry Methvin si a altor componenti ai bandei care erau inchisi la Departamentul de Corectie din Texas. In urma evadarii, departamentul texan a primit recenzii negative la nivel national, iar de partea cealalta Clyde si-a vazut visul implinit. Aceasta actiune s-a soldat si cu uciderea unui ofiter de la puscarie.

Declinul

Desi o mare realizare pentru banda lui Clyde, iar pentru el personal indeplinirea scopului suprem pe care si-l fixase cu ani in urma, aceasta evadare a insemnat totodata si condamnarea la moarte. Autoritatile din intreaga tara si-au unit fortele in incercarea de a-i captura pe Bonnie si Clyde. Lee Simpson de la Departamentul de corectie a jurat ca cei care au participat la aceasta actiune vor fi vanati si ucisi. Si s-a tinut de cuvant. Un singur membru al bandei a scapat, Henry Methvin, care a fost lasat in viata facand un targ cu autoritatile pentru a-i denunta pe Bonnie si Clyde.

Autoritatile l-au contactat pe legendarul vanator de oameni Frank A. Hamer, care la acel moment se retrasese din activitate, si l-au convins sa ii urmareasca pe membrii bandei. S-a constituit chiar un departament special in acest scop, care era arondat inchisorii texane si a carui comanda i-a fost oferita lui Hamer.

In aprilie 1934 Clyde si Methvin au ucis doi tineri ofiteri de patrula in apropiere de Grapevine. Un martor ocular a marturisit ca Methvin a fost cel care a tras focurile letale, iar mai tarziu s-a aflat ca tot el a fost cel care a tras primul foc si nemaiavand de ales Clyde a deschis si el focul asupra celui de-al doilea ofiter. Chiar si Methvin a recunoscut ca intentia lui Clyde era de a-i rapi pe cei doi, asa cum mai procedase de atatea ori, si ca Bonnie a incercat sa-i ajute dupa ce au fost raniti. La proces a declarat ca el i-a omorat pe cei doi ofiteri. Uciderea nejustificata a acestora a socat opinia publica, din acest moment incepand cu adevarat exagerarea povestii celor doi. Aceasta intamplare a fost urmata de o alta crima odioasa a carui victima a fost tot un politist, ceea ce a lasat un gust amar opiniei publice care, in ciuda nelegiuirilor, incepuse sa iubeasca acest ciudat cuplu.

O poveste... fara sfarsit

Anul 1934 a fost anul in care viata celor doi s-a sfarsit si a inceput conturarea mitului iubirii lor. Urmarirea cuplului a inceput pe 10 februarie 1934, Hamer analizand atent actiunile celor doi, ceea ce i-a permis sa le anticipeze miscarile. A observat ca ei nu au renuntat sa-si viziteze familiile astfel incat la o luna dupa demararea actiunii de capturare si-a dat seama ca vor merge la familia lui Henry Methvin, in Sherevoport, Louisiana, pentru a se reuni cu acesta. Methvin si politistii au ajuns la o intelegere, si au aflat astfel data exacta la care ei urmau sa se intalneasca.

Politistii au planuit o ambuscada si au stat toata ziua la panda, insa cuplul s-a lasat asteptat. Timp de doua zile au pandit din tufisurile aflate de-a lungul soselei, cand cuplul si-a facut in sfarsit aparitia pe 23 mai.

Clyde s-a oprit pe sosea pentru a vorbi cu tatal lui Methvin, care parcase tractorul in acea dimineata pe traseu pentru a-i forta sa opreasca. Mai tarziu au existat marturii care il discriminau pe batran, spunandu-se ca acesta a fost intimidat si chiar fortat sa-i ajute pe politisti.

Ofiterii au deschis focul asupra masinii si in dimineata zilei de 23 mai 1934 Bonnie si Clyde au fost rapusi de gloante, in raportul ce a urmat aproximandu-se ca s-au epuizat 130 de incarcatoare in timpul rafalelor. La ordinul direct si specific al lui Hamer ofiterii nu au folosit avertismente si cei doi urmariti nu au fost somati sa se predea, ci s-a deschis direct focul. Clyde a murit imediat din cauza unei prime impuscaturi direct in cap.

Bonnie insa nu a murit la fel de usor.Ofiterii au declarat ca ea a scos un strigat infiorator in timp ce gloantele se revarsau asupra masinii. Un ofiter declara in raport ca au deschis focul asupra masinii cu automate, chiar inainte ca masina sa ajunga in dreptul lor. Dupa ce acestea s-au golit au folosit pustile si apoi pistoalele. Conform declaratiilor acestuia, masina parea in flacari deoarece din ea iesea fum, si din cauza rafalelor a fost gata sa se rastoarne. In masina s-au descoperit rezerve importante de arme, munitie, si cincisprezece numere de inmatriculare din diferite state. Unele surse spuneau ca Bonnie si Clyde au fost impuscati de mai bine de 50 de ori fiecare, in timp ce alte surse declarau ca au existat aproximativ 25 de rani pe trupurile amandurora.

Cand i s-a cerut sa explice cum se simte dupa ce a omorat o femeie care nu comisese nicio crima, Hamer a declarat: “Imi displace faptul ca am omorat o femeie, mai ales ca era asezata, insa daca nu ar fi fost ea, am fi fost noi.”

Si ce a fost, nu va mai fi

Uciderea fara avertisment a celebrului cuplu s-a soldat cu o modificare importanta a legii americane. Astazi in SUA, chiar si in situatii deosebit de periculoase, ofiterii de politie au obligatia sa ii someze pe infractori sa se predea inainte de a recurge la metode extreme.

In anii care au urmat un singur ofiter dintre cei care au participat la ambuscada se pare ca a avut regrete din cauza celor intamplate, sau cel putin a fost singurul care le-a exprimat in mod public. Ofiterii de politie, inclusiv Hamer, si-au insusit o parte din armele descoperite in masina. Au mai fost sustrase si obiecte personale, precum hainele lui Bonnie si un saxofon, care mai tarziu au fost vandute ca suveniruri. Cel care a fost insarcinat cu supravegherea cadavrelor le-a permis oamenilor sa taie bucati din rochia lui Bonnie si suvite din parul ei, care au fost de asemenea vandute. Un ofiter l-a surprins pe un om incercand sa-i taie degetul lui Clyde.

Blanche Barrow si-a scris memoriile intre anii 1933-1939, in timp ce isi executa pedeapsa la penitenciarul din Missouri. Dupa moartea ei, Esther L. Weiser, o buna prietena si executorul testamentului acesteia a descoperit memoriile impachetate intr-o neobisnuita felicitare de Craciun, foarte mare. Mai tarziu ea a incredintat manuscrisul lui John Neal Phillips, care o mai intervievase pe Blanche si cu alte ocazii. Cartea se numeste “My Life with Bonnie and Clyde”.
O viata risipita ar spune unii, o viata traita la maxim poate ar spune altii. Insa oricum ar fi, o emotionanta poveste de dragoste si de viata.

Poezia scrisa de Bonnie “The Story of Bonnie and Clyde” anticipa sfarsitul tragic al ei si al iubitului ei:

O viata mult prea incercata:

“Deziluziile iubirii au ranit multe inimi
Oboseala a omorat cativa oameni,
Problemele acestea par insa neinsemnate
Dupa ce descoperi viata lui Bonnie si Clyde”

Si tragicul final...

“Inr-o buna zi vor muri impreuna
Vor fi ingropati unul langa celalat
Pentru putini va fi o durere
Iar pentru lege va fi o sarbatoare
Dar pentru Bonnie si Clyde va fi numai moarte.”

19

azi e ziua mea ,sunt singura in fata pc-ul si scriu pe blog,e destul de straniu sa vezi cum viata trece pe langa tine si nu poti sa o opresti.:-D...deh asta e 19 ani suna inca bine:)...LA MULTI ANI MIE..

A VENIT SI VACANTZA MEA

m-am inscris la facultate...e chiar haotic asezata..dar ma rog...jumate e santier...jumate universitate...;))...dej asa e la craiova toate sunt la jumate ..oricum cum spune-am m-am inscris si eu ieri la facultate...ufff...STUDENTA..bleah da urat mai suna....ma obijnuisem cu apelativul de "pustoaica de liceu";))....acum oare cum sa imi zica?...anywai...JURNALISM
COMUNICARE SI RELATII PUBLICE
si
FACULTATEA DE LIMBA STRAINA SPECIALIZAREA ENGLEZA GERMANA
ultima e mai mult de florile marului mi s-a parut mie interesanta
oricum imi doresc la una din primele 2
oricum de acum incepe vacantza ...plecari tabara ...doar ec m-am intors din bulgaria ...e absolut superba..:D...VACANTZA PLACUTA:D

Jurnalul iubitei lui Kierkegaard

Jurnalul iubitei lui Kierkegaard: Seducătoarea Seducătorului


Istoria lui Kierkegaard şi a Reginei Olsen se numără printre marile poveşti de dragoste ale literaturii universale, ale celebrelor perechi de îndrăgostiţi care rămân veşnic alături tocmai pentru că nu şi-au aparţinut niciodată unul altuia. Se înţelege astfel vâlva strârnită în lumea literară daneză de recenta publicare, la editura jutlandeză Hovedland, a jurnalului Reginei Olsen, logodnica de care Kierkegaard s-a despărţit în 1841. Jurnalul (32 de pagini de manuscris despre care nu s-a ştiut nimic până acum), datează din chiar anii 1840-41, perioada logodnei, iar efectul său ar putea fi foarte bine redat prin chiar cuvintele lui Kierkegaard din Jurnalul seducătorului: e ceea ce simte 'un ofiţer de poliţie care intră în odaia unui falsificator, deschide ascunzătoarea şi într-un saltar descoperă o mulţime de hârtii disparate..." Emoţia e cu atât mai mare, cu cât jurnalul Reginei prezintă povestea iubirii cu Kierkegaard dintr-un unghi nou: ea, şi nu filosoful ar fi pus capăt logodnei. Motivul: descoperise că adevărata ei dragoste era de fapt Johan Frederik Schlegel, cel cu care avea să se căsătorească ulterior.
Nu existase până acum îndoială asupra versiunii (ce-i drept, aluzivă şi poetizată) a lui Kierkegaard asupra ruperii logodnei. S-a spus mereu că Regine ar fi fost prea senină şi lipsită de griji, pe când melancolicul şi negurosul Søren, marcat de un misterios 'mare cutremur", teribilă răsturnare a valorilor legată de o destăinuire a tatălui său, incapabil să se adapteze bucuriei de viaţă, şi-a sacrificat iubirea pentru a nu strica voioşia logodnicei. Legătura prin căsătorie însemna pentru el împărtăşirea reciprocă a tainelor, dar taina care îi rodea lui sufletul nu putea fi împărtăşită. Regine stătea în calea vocaţiei sale de scriitor religios. Despre taina respectivă, nedezvăluită până în ziua de azi, s-a presupus că ar fi fost un păcat mortal al tatălui: în copilăria de păstor sărac din Iutlanda, acesta l-ar fi judecat şi blestemat pe însuşi Dumnezeu! Altă interpretare a păcatului patern se referă la violul care a stat la baza celei de-a doua căsătorii a negustorului Michael Kierkegaard. Cum asistase la moartea mamei şi a cinci dintre fraţii şi surorile lui, Søren era convins că tatăl fusese blestemat să asiste la moartea tuturor celor dragi. Ulterior, moartea tatălui l-a făcut să creadă că avea datoria de a-şi dedica viaţa astfel cruţată unui scop nobil, acela a scrie cărţi religioase.
Oricum ar fi, generaţii de vizitatori ai Muzeului Oraşului Copenhaga s-au înduioşat văzând relicvele suferinţelor lui Søren şi Regine, printre care inelul de logodnă, portretul Reginei şi un mic scrin, fără rafturi, comandat de Kierkegaard după despărţire, când ea l-ar fi implorat să o păstreze alături 'măcar într-un scrin"... Iată de ce publicarea jurnalului acesteia stârneşte aprige controverse, fiind pusă sub semnul întrebării chiar autenticitatea lui.
Ce-i drept, Hovedland, mică editură care a obişnuit publicul cu surprizele, rezistând împotriva 'giganţilor" Gyldendal, Egmont şi Bonnier (păstrăm proporţiile, ce poate fi gigant în Danemarca...) mai ales datorită unor cărţi de scandal, fără tradiţie în publicarea textelor vechi, a publicat Jurnalul Reginei Olsen cu o supărătoare lipsă a aparatului critic.
Jurnalul e publicat împreună cu o prefaţă a posesorului manuscrisului, Erik Søndergaard Frandsen, consulting engineer pensionat care trăieşte în Dubai şi pretinde a fi moştenit firavul caiet cu hârtie îngălbenită de la bunicul său, care l-ar fi găsit, în 1896, într-o carte (Istoria Regelui Christian al doilea de H. Behrman) provenită din biblioteca lui J.F. Schlegel, soţul de mai târziu al Reginei. Cartea fusese scoasă la licitaţie după moartea acestuia. Inginerul nu se gândise pînă acum la publicarea manuscrisului, întrucât era convins că era cunoscut specialiştilor şi socotit neinteresant. Cum nu-l citise pe Kierkegaard, pe care îl considerase anost încă din vremea şcolii, abia după pensionare făcuse ordine în hârtii, dându-şi osteneala să citească atât manuscrisul, cât şi unele cărţi despre Kierkegaard. Descoperise astfel că versiunea Reginei nu era cunoscută.
Pe lângă prefaţa lui Søndergaard Frandsen, cartea mai are o postfaţă de Johannes Nørregaard Hansen, profesor universitar de limba daneză, care nu conţine însă decât lungi divagaţii pe tema rolului iubirii patetice în dezvoltarea eului modern şi nicidecum ceea ce aşteaptă cititorul (informaţii).

Notaţiile Reginei sunt de fapt o înşiruire de evenimente mărunte, universul unei fete cuminţi din burghezia primei jumătăţi a secolului a XIX-lea. Frăţiorii câştigă la loterie şi îşi cumpără îndată rădăcină de lemn dulce, o soră e veşnic bolnavă şi zace la pat, un mesteacăn uriaş din fundul grădinii e smuls din rădăcini de furtună, are loc un incendiu în vecini, apare câte un nou număr din Jurnalul de modă (pe care mama încearcă să-l ascundă de fete), se însoară prinţul moştenitor, cu mare 'luminaţie", sau, culmea evenimentului în ploioasa lume daneză: 'Azi a fost o zi însorită. De-ar fi zilnic soare!"
Numele lui Kierkegaard apare pentru prima dată într-o joi nedatată. Venise în vizită împreună cu un anume Halberg (admirator obraznic al Reginei) şi s-a remarcat prin locvacitate (se suie chiar pe un scaun pentru a vorbi de acolo). Prea-curioşii istorici ştiu însă că nu era prima dată când se vedeau. Evident impresionată, Regine citeşte primul volum al filosofului, Din hârtiile unuia încă viu, cumpărat de tatăl ei, şi romanul Doar un lăutar al lui H.C. Andersen, pe care Kierkegaard îl criticase în cartea sa. întrucât Søren o anunţase că va pleca peste câteva zile în Iutlanda, Regine e cuprinsă de tot felul de suspiciuni când află că acesta e încă în Copenhaga (de fapt, plecarea fusese amânată cu trei zile). Când fratele o ironizează că a fost părăsită de 'iubit", Regine se face că nu pricepe despre ce e vorba, dar intercalează fără nici un comentariu numele lui Kierkegaard în cel al lui Frederik (Frits) Schlegel, de care se recunoştea îndrăgostită: 'Kjerkegaard şsic!ţ Frits Søren Frits". Va fi trecut multe sub tăcere, căci logodna ei neaşteptată cu filosoful apare ca o mare surpriză:
'Marţi ş8.9.40ţ. ...Pe drumul spre casă Søren Kierkegaard a venit după mine, şi când m-am aşezat la pian, m-a întrebat dacă aş vrea să fiu într-o bună zi soţia lui. M-am înroşit şi l-am rugat să plece. S-a dus îndată sus la tata. Cornelia i-a dat bastonul pe care îl uitase. Nu m-am gândit la Frits. Mi-era ruşine."
A doua zi scrie că nu s-a întâmplat nimic, deşi Kierkegaard vine iar la ei pentru a vorbi cu tatăl Reginei. A treia zi acceptă cererea în căsătorie:
"Joi ş10.9.40ţ. M-a întrebat din nou. I-am răspuns că ţin şi la Frits, la care el a tăcut o clipă, apoi mi-a zis că dacă e aşa, Frits va trebui să-şi găsească alta, pentru că trebuie să-i dau lui întâietate. Apoi m-a sărutat, încât mi-a căzut partitura pe jos. I-am acceptat sărutul. Suntem logodnici şi iubiţi. Kierkegaard a vorbit sus cu tata, care e de acord."
Primeşte inelul de logodnă, un inel de preţ, cu diamante - fiul negustorului Michael Pedersen Kierkegaard moştenise o importantă avere - cu toate că fratele Reginei zice în bătaie de joc că ar fi din tinichea. (Mai târziu, după ruperea logodnei, Kierkegaard avea să dea inelul la retopit, astfel încât diamantele să fie dispuse în formă de cruce, semn al vocaţiei sale. Inelul poate fi văzut şi astăzi la Muzeul Oraşului Copenhaga.)
Soseşte prima scrisoare de la Søren, îndrăgostit la modul romantic ('A săpat numele meu în coaja unui măr. R.O. Aş vrea să te sărut şi să te îmbrăţişez în timp ce stăm în vârful micului deal."). Sora Reginei, Cornelia (căreia Søren îi făcuse curte şi al cărei nume l-a inspirat, se pare, pe cel al personajului feminin din Jurnalul Seducătorului, Cordelia), face crize de gelozie, Regine se întâlneşte cu Frits Schlegel pe stradă şi îl salută ('Am ezitat amândoi, dar apoi am mers mai departe. M-am întors după el puţin după aceea, dar nu mai era. M-a cuprins un val de căldură."). Viaţa merge înainte. Perioada logodnei ar putea fi una banală: cei doi beau vin cu Peder Kierkegaard, fratele lui Søren, şi participă apoi la nunta lui, merg împreună la teatru, Regine primeşte de la o mătuşă, pentru dotă, o duzină de prosoape şi o foarfecă de tăiat mucurile lumânărilor (cât de importante au fost din totdeauna lumânările aprinse în sumbra Danemarcă!). Regine notează: Søren 'vrea să devenim curând soţ şi soţie şi să am douăsprezece domnişoare de onoare la nuntă. Nu mă sperie decât foarte puţin, căci de azi în trei luni împinesc nouăsprezece ani!"
Au loc schimburi de scrisori în care cei doi discută cu seriozitate tot felul de detalii.
Când e voios, Kierkegaard fumează trabucuri. Cei doi mănâncă împreună clătite. Logodnicul îi dăruieşte un flacon de parfum verde, scump, adus de la Hamburg, un şal roşu de mătase chinezească şi unul alb (pe care i-l ascunde sub pernă), un roman, un buchet de nu-mă-uita. De ziua ei logodnicul aduce vopsele pentru pictură, un scrin pentru ace, aţe şi alte lucruri necesare cusutului, două sfeşnice şi o carte. Ea îi dăruieşte de ziua lui o mapă pentru hârtii, ceea ce îl mişcă profund şi îi face să îşi reînnoiască jurămintele de iubire.
în ciuda acestor aparenţe de "rândul lumii", Søren rămâne un 'excentric" . în timpul unei plimbări prin parc, râde în gura mare când o cunoştinţă a Reginei afirmă că 'Dumnezeu nu ne-a făcut pentru păcat, ci pentru sfinţenie". Spune răutăţi când e prost dispus 'din cauza vremii" , nu vrea la plimbare sau la bal, o necăjeşte spunându-i că iubeşte pe altcineva. E ipohondru, fiind surprins de Regine că verifică dacă nu cumva scuipă sânge. Are în fond destule motive să fie grijuliu, pentru că i se întâmplă să leşine brusc, la cafea.
Imaginea lui Kierkegaard, creionată în jurnalul Reginei, corespunde aşteptărilor cititorului în legătură cu ciudatul filosof danez. Tip locvace, temperament intempestiv, văzut pe stradă cărând teancuri de cărţi sub braţ, pierdut în gânduri, cât pe ce să fie călcat de o trăsură. Citeşte şi lucrează mult, ţine predici pentru a se pregăti de preoţie, e deseori vesel, dar şi foarte suspicios:
'Miercuri ş21.10.40ţ Am primit un desen în tuş ce reprezintă o persoană tremurând de frig într-un pavilion cu copaci. Persoana care aleargă spre el să îl îmbrăţişeze sunt eu. Dar el nu vrea să fie îmbrăţişat. Punctele vor să fie fulgi de zăpadă, dar până acum n-am avut zăpadă."
Altă dată, Kierkegaard îi trimite un desen cu o Regine îmbrăţişată de Frederik Schlegel purtând turban.

Vine o zi în care Regine notează: 'Søren mi-a amintit că i-aş fi scris că viaţa mea se va sfârşi dacă m-aş despărţi de el. Dar n-a înţeles vorbele mele cum trebuie. Iubirea mea pentru el se va sfârşi, nu viaţa. îl iubesc oare pe Søren? Da, îl iubesc chiar şi atunci când e nefericit din cauza mea, dar nu-mi pot imagina că voi deveni soţia sa, cu copii mici. Regina Kierkegaard. Aş putea deveni o soţie fericită? De fapt, sunt în acelaşi timp tânără şi bătrână." Mai târziu, într-o miercuri nedatată: 'Am primit scrisoare de la Søren. Simt o oboseală interioară şi exterioară, şi mă înteb dacă şi Søren presimte ceva în neregulă privind relaţia noastră. Søren face prin întunecarea sa aluzie la "filosofia iubirii". Filosofie întotdeauna complicată. îndată ce dau semne de răceală, primesc scrisoare de la Søren, în care povesteşte cât de preocupat e de cu totul altceva. De pildă, ca răspuns la faptul că ieri nu eram acasă, scrie o scrisoare în care numeşte iubirea mea un afiş de comedie, iar pe sine - un corector. Cum să fac să îl ajut pe Søren să-şi regăsească liniştea şi pacea."
într-adevăr, aceasta e principala problemă a celor doi logodnici. Kierkegaard notase că a început să regrete logodna chiar a doua zi după ce fusese încheiată. Pare să observe asta şi Regine: 'Am primit scrisoare de la Søren. Aseară avea din nou lacrimi în ochi şi mă privea ciudat. A plecat cu pantalonii săi cei noi." (Astfel de alăturări de dramatic şi detalii banale sunt frecvente în jurnalul Reginei.). Nu e singura dată când îl surprinde pe filosof cu lacrimi în ochi, şi se întreabă dacă şi el înţelege că nu vor avea 'un viitor împreună"...
într-una din întâlniri îi vorbeşte despre ce înţelege ea prin iubire. Iubirea e 'altceva decât dorul". El tace.
în general însă, Regine, nemulţumită de faptul că nu ajunge niciodată să-i spună logodnicului părerea, se simte uşurată când nu-l vede (cu aerul său mohorât şi suspicios), se întristează de scrisorile sumbru aluzive (cum ar fi una despre melcul care vrea să stea singur în cochilia sa), rupe desenul făcut de el (portretul ei, înconjurat de portretele lui). Dacă la început scria: 'Mi-e tare dor de sărutări", mai târziu avea să scrie: 'Mi-e puţin dor de Frits", şi să se gândească la acesta de ziua lui. Deznodământul e previzibil. într-o luni nedatată, Regine notează:
'Azi dimineaţă ne-am certat din nou. L-am rugat să îmi redea libertatea. Plângea, mă îmbrăţişa şi nu vroia să mă piardă. Ne-am sărutat. M-a numit răsfăţată şi cochetă când l-am rugat să mă iubească totuşi." După împăcarea care durează o vreme, e rândul lui să se supere: 'Søren mi-a trimis inelul înapoi. E doar o manifestare a melancoliei sale. E nefericit fără mine; voi deveni eu însă fericită lângă el? I-am zis numaidecât că bate câmpii, şi a accceptat îndată, fără să mai zică nimic."
Până la urmă însă, exasperată de scrisorile amare ale filosofului, îl cheamă la ea pentru a-şi lua adio: 'Luni ş11 octombrie 1841ţ. I-am spus lui Søren că de acum e liber. L-am rugat să mă sărute pentru ultima oară şi apoi să plece spre a nu mai reveni niciodată. M-au apucat dureri de stomac. El era alb la faţă şi nu-şi putea ţine ochii locului când mi-a luat mâna. Cornelia intră, dar a plecat imediat. Søren s-a aşezat şi a început să plângă, îmbrăţişându-mă şi cerându-mi să-l dezleg de promisiune...A plecat acum o oră. Şi-a uitat pe masă cutia de trabucuri, şi nu cred că s-a dus în Nørregade şstrada pe care locuia Kierkegaard, n.m.ţ. Sunt ce-i drept uşurată, dar mă gândesc puţin unde e el acum, unde s-o fi dus. Şi-a uitat cutia de trabucuri. Nu mai am dureri de stomac... Søren s-a întors după cutia de trabucuri. A vorbit cu mama şi tata şi a plecat din nou. Slavă Domnului! Câte neplăceri i-am pricinuit."
Dacă la logodnă îşi uitase bastonul, acum tabachera. Freudian pasaj!
Dacă e să credem varianta Reginei, Kierkegaard a insistat să pară că a rupt el logodna, probabil pentru ca Regine să nu pară uşuratecă (Regine spune însă că numai astfel va suporta el singurătatea), iar ea acceptase, jucând rolul părăsitei, inclusiv faţă de părinţi: 'Nu mai sunt ameţită ca ieri, când Søren a repetat că el a fost cel care a încheiat totul. Fă-mi serviciul ăsta, a zis. M-a sărutat desigur, eu i-am zis că nimeni nu-l va crede, dar că las asupra lui toate acestea şi voi tăcea." Cu toate acestea îi mărturiseşte adevărul profesorului Sibbern, care îi dă dreptate. Regine îl iubea de fapt pe Schlegel. Kierkegaard joacă însă în continuare rolul 'ticălosului fără milă". Sunt returnate scrisori şi inele, Kierkegaard îi trimite un misterios plic gol, apoi pleacă la Berlin, de unde lansează zvonul că ar avea legături cu o dansatoare. Regine ştie însă că minte. îl revede pe Schlegel. Søren Kierkegaard îl pusese pe prietenul său Emil Boesen să o urmărească neobservat şi să-i scrie despre ea.
De măritat cu Schlegel, s-a măritat abia în 1847. Fostul logodnic i-a încredinţat atunci noului soţ o scrisoare pentru ea, pe care acesta însă nu a acceptat să o transmită destinatarei, returnându-i-o filosofului nedeschisă. Au locuit în acelaşi oraş, fără să mai aibă relaţii unii cu alţii, până în 1855, când Schlegel a devenit guvernator al Indiilor de Vest şi a plecat acolo cu soţia sa. Peste câteva luni avea să moară şi Kierkegaard. Soţii s-au reîntors în Copenhaga abia la 1860. Regine i-a supravieţiuit şi lui Schlegel, mort în 1896, şi ca bătrână doamnă avea să povestească cu mândrie despre cât de bine l-a cunoscut pe Kierkegaard, certând chiar un preot care nu auzise de el. S-a stins în 1904, fără urmaşi.
Nefiind cunoscută nici o mărturie a Reginei că ar fi ţinut jurnal, dacă se va dovedi că jurnalul a fost scris într-adevăr de ea, multe pasaje din opera lui Kierkegaard vor trebui reinterpretate. în cazul lui Kierkegaard, obişnuitul neamestec al vieţii filosofului cu opera sa nu se poate păstra: nu spunea el însuşi că datorează întreaga sa operă părintelui şi logodnicei sale? Amintirea Reginei revine obsesiv atât în jurnal cât şi în volumele publicate. De aceea, interesul pentru jurnalul logodnicei lui Kierkegaard e mai mult decât o simplă curiozitate a unor fani indiscreţi.
Să ne imaginăm, de pildă, 'după exemplul cui" ar mai fi pregătit şi 'înnobilat" Mircea Eliade despărţirea de iubita sa din studenţie (orice legătură prelungită fiind socotită 'necreatoare"), dacă versiunea Reginei Olsen ar fi fost cunoscută pe atunci?
Specialiştii danezi în opera lui Kierkegaard se îndoiesc de autenticitatea jurnalului. Directorul Institutului de Cercetare 'Søren Kierkegaard", domnul Nils Jørgen Cappelørn, cunoscut în România în urma simpozionului Kierkegaard astăzi, organizat în anul 1998 în colaborare cu Facultatea de Filosofie a Universităţii Bucureşti, consideră că puţinele pagini de manuscris apărute în facsimil nu seamănă cu scrisul Reginei din scrisorile din perioada de mai târziu, când se afla cu Schlegel în Indiile de Vest. I se pare totodată neverosimil ca Regine să fi păstrat un astfel de jurnal 'compromiţător" după căsătoria cu Schlegel, având în vedere că arsese scrisorile către Kierkegaard. Ce-i drept, volumul în care se afirmă că ar fi fost găsit manuscrisul, deşi scos la licitaţie odată cu biblioteca lui Schlegel, are pe prima pagină semnătura consilierului Terkild Olsen, tatăl Reginei, şi îi va fi aparţinut mai degrabă ei decât soţului. O altă problemă se află chiar în conţinutul jurnalului. La câteva zile după logodnă, Regine povesteşte că filosoful i-ar fi vorbit despre părinţii săi şi rezumă discuţia astfel: tatăl a murit de mulţi ani, pe mamă nu a cunoscut-o niciodată. Ambele sunt greşeli notorii. La data respectivă, Michael Kierkegaard murise de numai doi ani - fapt pe care Regine îl şi recunoaşte câteva pagini mai târziu. Asupra relaţiei lui Kierkegaard cu mama sa nu mai revine însă, încât se pune întrebarea dacă pasajul despre părinţii filosofului a fost o neînţelegere din partea Reginei sau o eroare a falsificatorului, influenţat de absenţa referirilor lui Søren Kierkegaard la mama sa (femeie simplă, fostă servitoare a viitorului e soţ).

S-a mai reproşat jurnalului tonul lipsit de visare şi pasiune, considerat nepotrivit pentru o fată de 18 ani care scrie despre logodnicul ei. în ce măsură însă o fată din burghezia copenhagheză, care citează cărţi religioase în jurnal şi bruioane de scrisori, se va fi exteriorizat în felul în care aşteaptă cititorul astăzi, rămâne discutabil.
Nils Jørgen Cappelørn crede că 'autorul falsului" ar putea fi scriitorul Johannes Sløk, sfârşit din viaţă cu puţin timp înaintea apariţiei jurnalului, bun cunoscător al operei lui Kierkegaard şi plin de dispreţ pentru exageratul interes istoric acordat persoanei lui Kierkegaard. Alţii îl suspectează pe prozatorul Svend Aage Madsen, cunoscut pentru modul său de a se juca şi a se ascunde, à la Pessoa, sub diferite identităţi.
Dincolo de problema autenticităţii, Jurnalul Reginei Olsen rămâne însă o apariţie editorială importantă, creând poate pentru prima dată distanţare faţă de versiunea kierkegaardiană a logodnei. Chiar dacă se va dovedi neautentic, el face posibilă reevaluarea modului în care Kierkegaard foloseşte propria experienţă în scrieri (mod, în fond, destul de literaturizant). Constituie şi o posibilă sursă de inspiraţie pentru înţelegerea iubirii în 'Epoca de Aur" (Guldalderen, prima jumătate a secolului al XIX-lea în Danemarca).
Editorul Steen Piper, jutlandez (deci... provincial) revoltat împotriva kierkegaardienilor elitişti din 'satul Copenhaga" (Københavnstrup), care, în afara celor câteva facsimile reproduse în volum, nu cunoaşte textul decât în format electronic primit prin e-mail din Dubai, declara cotidianului Berlingske Tidende, într-un ton demn de 'omul estetic" al lui Kierkegaard: 'Dacă jurnalul e autentic, e pasionant, iar dacă e fals şi e vorba de o ficţiune, tot pasionant e, pentru că atunci îl putem evalua din punct de vedere artistic..." Răspunsul la întrebare va fi aflat după studierea manuscrisului cu celebrul microscop electronic în stare să arate, prin cercetarea cernelii, care ştersături din manuscrisele lui Kierkegaard au fost făcute de primii săi editori şi care, de filosoful însuşi.
Adevărul e că, dacă totuşi contrafăcut, jurnalul (apărut acum două luni) merita să fie inventat. Nimic mai real decât confruntarea dintre spiritul danez lucid, protestant, tradiţional, cu lumea tenebrelor şi înălţimilor spirituale. Contrastul acesta, mai vizibil decât oriunde în Europa, face specificul identităţii daneze. Notaţiile 'seducătoarei seducătorului" îl reflectă din plin, dând de gândit nu numai kierkegaardienilor, criticilor literari şi fetelor îndrăgostite, ci şi, la urma urmelor, cercetătorilor de mentalităţi.



Regine Olsens dagbog. Udgivet af Erik Søndergaard Hansen med efterskrift ved Johs. Nørregaard Frandsen. Hovedland, Højbjerg, 2001.

fetele k mine unde ajung?

Am inceput sa citesc “Fetele bune…” acum aproximativ o luna… vai ce mai trece timpul. Parca mai ieri ma plimbam pe la libraria Noi, in pauza de masa, in cautarea unei carti. Vroiam ceva mai deosebit. In ultima vreme am tot ingurgitat tot felul de carti de business si parca nu mai intra. Asa ca am hotarat ca trebuie sa imi iau ceva mai light, dar in urma caruia sa mai invat si eu cate ceva… poate altfel de sfaturi.

Asa am ajuns sa cumpar Fetele bune Fetele bune ajung in rai, fetele rele ajung unde vor. Sa spun sincer… chiar am crezut ca e vorba despre altceva… ;) stiti voi chestii mai kinky, de pe urma carora inveti how to rule the world and men. Bla bla.

Dupa ce am inceput sa citesc. Mi-am dat seama ca e vorba de cu totul altceva. Cred ca tipa care a scris-o vroia sa ne dea noua, cititoarelor, cateva sfaturi despre cum ar trebui sa gandim in viata, cum ar trebui sa fie relatia cu prietenii, sefii, colegii si chiar cu sotii si amantii.

Intentia e buna si se observa cu ochiul liber ca o parte din exemple sunt reale, ca unele femei gandesc asa, chiar si eu am exemple in viata mea. Dar de aici pana la a spune cum trebuie sa ne comportam si cum nu mai e mult.

Cred ca aceste carti, despre cum ar trebui sa ne corectam diverse probleme, ar trebui citite cu supravegherea psihologului. Sigur, sa nu exageram, unele sunt foarte ok si nu te duc pe o poteca chiar gresita, dar nici nu e prea departe. Daca dai sfaturi de genul: trebuie sa ne infruntam sotul si sa nu cedam in certurile cu acesta. Apoi nu e de mirare ca unele “fete” ies putin sifonate din aceasta confruntare. Lucrurile nu sunt chiar asa de simple cum par la prima vedere. E usor de spus ca trebuie sa te schimbi, dar daca intreaga ta viata ai fost o persoana supusa, departe de tine va fi gandul de a infrunta pe cineva, cu atat mai putin pe sotul tau, care e un barbat in primul rand, castiga mai mult decat tine in majoritatea cazurilor, e capul familiei si are pumnul greu.

Pe scurt. Cartea mi-a placut pentru dorinta pe care o trezeste in mine de a fi mai buna, de a trece mai usor peste unele lucruri si de a nu ma lasa fraierita de lucruri mici si urate. Mi-a placut si coperta, foarte frumoasa. Pildele din interior sunt cu adevarat haioase si folositoare. Chiar daca nu ai crede, oricine se poate identifica in cel putin una din ele foarte usor.

Ce nu mi-a placut:

- formatul. E mic, urat, pe o hartie ce pare a fi reciclata, dar nu cred ca e; fontul e total aiurea si foarte inghesuit, de parca nu au avut destule foi pe care sa o scrie.

- e foarte mare! God. Cred ca imi ajung max 200 de pagini de pilde si sfaturi, nu pot sa inghit 340 in mai putin de o luna chiar daca ma straguiesc.

- adordarea dominanta. Prea sunt vazute bietele gagici ca fiind amarate, cu capul plecat tot timpul. Lipsesc contra exemplele despre cum trebuie reactionat intr-o anumita situatie si cum au reusit altele.

- lipseste un final grandios. La sfarsit ma asteptam sa faca un rezumat al cartii, al concluziilor la care a ajuns ea cu sfaturi punctuale.

Eu o recomand fetelor care vor sa-si mai creasca increderea in sine. E numai buna de asa ceva.

r.i.p.MJ

IMI PARE RAU CA MICHAEL A MURIT ...sincer chiar era bun ...am crescut cu muzica lui mama fiind un mare fan..chiar a fost un om chinuit si a avut o groaza de probleme de sanatate insa presa k de obicei critica aspectele negative ale unei persoane...oricum nu cred k era gay si cred k si-a iubit enorm copii...doar k era un om meinteles ...si cam singuratic ...da poate avea problemele lui si piticii lui pe creieri..dar sa fim sinceri fiecare din noi ii are ...knd voi ajunge un redactor celebru al unei reviste promit sa nu scriu minciuni

chitara mea ce noua

MI-AM LUAT CHITARA SI TOT CE FAC ACUM E SA IMI PIERD VREMEA TRANCANIND ASA CATE PUTZIN ...INVATZ SINGURA SI SPER SA IMI IASA CEVA ...WISH ME LUCK I WILL NEED IT:D

VREAU SA:

VREAU ATAT DE MULTE IN VACANTA
...VREAU SA IMI I-AU CARNETUL DE CONDUCERE
...SA AJUNG LA FSTIVALUL MEDIEVAL DE LA SIGHISOARA
...VREAU SA MERG CU PRIETENII IN TABARA LA ZARNESTI
...VREAU SA INTRU LA FACULTATE LA BUGET
...VREAU SA REINOD VECHILE PRIETENII
...VREAU SA MA DISTREZ
...VREAU SA CITESC CATEVA CARTZI BUNE
...VREAU SA REUSESC SA MA ANGAJEZ UNDEVA
...VREAU SA AJUNG LA MARE IN AUGUST
...VREAU SA UIT KND E ZIUA MEA
...VREAU INCA UN TATUAJ
...VREAU SA FAC MULT PREA MULTE LUCRURI

MULT PREA MULTE

bacul s-a terminat

IMI VINE UN REFREN IN CAP ..........bacul l-am luat usor am copiat la mate si la sport=))...libertate frate poate facultate si viata de noapte ...uff imi dau din ce in ce mai mult seama k am ales bine numele ptr jurnal"un jurnal uitat"...cam asta a ajuns si bietul meu blog ..l-am neglijat saracu...dar dej ..imi gasesc scuze ...am fost ocupata ...mult prea ocupata cu nenorocitul asta de bac ...in fine s-a terminat cu bine ceea ce am bucura ...SI ZBURATORULE DRAGA:d...9.72...:)...SI multumesc mult ....si INCA CEVA ....LA MULTZI ANI!:*....ITI DORESC DIN SUFLET TOATE CELE BUNE ....am vrut sa iti las mesajj pe blog dar nu mai acceptzi comentarii:)>>>.........uff dios mio:))...cate ne asteapta in viata asta ...am invatat k trebuie sa ma astept la toate tampeniile planetei mai putzin la faptul ca oamenii vin si erapar in viata ta knd te asteptzi mai putin....sau apari tu in viata lor...



Facultatea de Comunicare si Relatzi publice ...si Facultatea de jurnalism .....VOI UNDE VRETZI LA FACULTA:d???SI LA CARE.......

TOATE CELE BUNE:)

bac si iubire

bacul l=am luat cu 10 la orale :)...la scris sper sa fie pe putzin 9.50 la fiecare :)..cam asta e...a da si noua mea pasiune arzatoare si poza noastra artistica

cuvinte de la .....R

Sunt pierdut. Sunt pierdut , rasfirat , distrus , probabil uitat. Sunt ascuns , uitat , ingropat de mizeriile altora. Inima acolo , creierul acolo … Cauta-ma te rog – reintregeste-ma. Dezgroapa-ma , lustruieste-ma si iti dau inima mea.

Reverburi in camere goale . Lumini palide , sumbre. Umbrele ma incanta cu povesti de groaza . Le e frica de viata , cum mi-e mie frica de moarte.
“Iarta-ma!”
Cosmarurile imi bantuie noptile. Usor usor somnul febril ma incanta cu degetele sale lungi . Ochii mi se inchid , rasuflarea mi se taie. Incet raceala noptii si curentul care se strecoara pe usa si se plimba prin holurile casei ma infricoseaza.
“Nu ma lua!”
Cosmaruri , febra , raceala , noaptea toata ma apasa. Voci , soapte (“ Iubeste-ma”) , plansete , toate sunt stridente in casa goala de pe deal. Asternutul s-a lipit de corpul meu ca boala de om. Nu vrea sa imi dea drumul. O voce feminina imi susura in camera o melodie. Melodie neagra , funerala , dureroasa. Imi zambeste creatura imbracata in hainele sale zdrenturoase. Duhoarea ei imi opreste respiratia. Inchid ochii si suspin.
“Lasa-ti ma in pace!”

Alt vis.Alta viata. Stau la altar , imi astept mireasa. Intarzie , ma uit la ceas , ma ingrijorez. Biserica e goala , preotul a plecat. Dar refuz sa renunt. Ma iubeste , asa cred. Privesc florile , privesc altarul , o cruda realitate. Cad in genunchi iar simt duhoarea . Florile s-au ofilit si imput altarul cu mirosul mortii. Hainele ma strang , ma sufoca , ma omoara. Aud usa bisericii cum se inchide zgomotos , aud cum inca imi bate ceasul de la mana si brusc se opreste.
“Omoara-ma ! Iubeste-ma! Uita-ma!”

Ma trezesc si ma uit in jur. O celula , o cusca , propria mea viata. Cer indurare , cer libertate si mi se da. Se deschide cusca , intra aerul , ma sufoca. De ce ? Doar vroiam libertate sau era doar un capriciu , o curiozitate ? Cad , corpul refuza sa raspunda. Ma uit la podea , mizera – viata mea. Ma uit in camera : nimeni – viata mea.
“Mor!”

Inima bate. Imi deschid ochii , dar nu vad. Imaginile au disparut , s-au naruit. Cad din picioare , ma ridic iarasi. Pipai peretii uzi si reci. Cad iarasi stangaci. Ma ridic , dar totul e impotriva mea. MI se impleticesc picioarele. Nu vad… nu o mai vad… nu ma mai vad. E un soc. Au fost altii orbi in jurul meu – viata mea. Nu m-au vazut si acum nici eu – viata mea. Cad jos neputincios si refuz sa mai respir. Ignoranta , uitarea , omiterea , neglijenta – viata mea.
“Ignora-ma! Adu-ti aminte de mine !”

Imi revin . Vad . Merg. Respir. Camera mea , etajul 10 . Geamul deschis , aerul rece intensifica apasarea. Usa inchisa – nici o scapare. Brusc ma incalzesc. Sangele clocoteste. Venele imi pulseaza agitate. Iau un cutit ruginit si il privesc neputincios cum imi taie venele – sa elibereze sangele – prizonierul meu. Cad obosit , cad in balta de sange. Zambesc – macar el este liber. Melancolia , visarea . Euforia si apoi durerea – viata mea. Greata , slabire – viata mea. E aproape liber , atat de aproape dar nu il vad cum evadeaza . Adorm in somnul vesnic.
“Elibereaza-ma!Ba nu! Ba da!”

Vantul ma trezeste iarasi. Il injur in gand, el ma injura pe fata. Sunt pe balcon , sunt cam distrat. Luminile orasului ma asediaza , tipa la mine. Le privesc , le vorbesc dar degeaba , sunt surde. Suiera vantul , usor ma impinge in bratele ei . Ma prind de geam , ma uit in jos. Ma vor , le vreau – viata mea. Le iubesc , ma urasc – viata mea. Ma incanta , le dezgust – viata mea. Luati-ma in mijlocul vostru , iubiti-ma. Si cad , ma predau , ele castiga – mereu.
“Te vrem ! Va vreau ! Luati-ma!”

Dulce simt pe buze , dulce imi deschid ochii. Cred ca am orbit , dar nu. Oceanul ma inghite , ba nu ma iubeste. Dulcele il vad in fata mea , imi zambeste. E inger , ochii albastrii ii are. Surade ca un copil , buzele si le linge cu o limba mica si rosie ca marul. Ma ridica , ma las ei – viata mea. Imi zambeste , o sarut . Ma lasa , eu nu o las. O strang in brate , ea se moleseste - viata mea. Incepe sa invete , ma saruta si ea . Ii simt caldura sarutului , ma incurajeaza – viata mea. Imi da speranta , eu o accept – viata mea. Se uita la mine , ma uit la ea. Rade , rad si eu – viata mea:
- Ai vazut ca nu e asa de greu ? Totul trece.

O iau in brate , ingerul meu cu parul alb. Ma saruta ea si mereu rade incetisor ca pentru sine.
Ea e viata mea .

parul rosu...si tu

Despre tine cu părul roşu


Sunt şchioapă şi strâmbă ca dragostea mea.
Din cauza ei, beteaga, bestia, bolnava,
scriu numai cu capete tocite de creioane vechi,
uşor mucegăite,
mirosind a aspirina pentru durerile mele de conştiinţă,
pentru ciclul meu neregulat...

Tu pui mâna pe mine şi mă transformi într-o baltă de vină...
Dacă vina ar putea fi vinovată şi ea, ar fi,
pentru tine,

pentru că vreau să-mi vopsesc părul roşu,
să-mi ascut foarfeca şi să-ţi tai toate zâmbetele pe rând
până-ţi rămân doar ochii, miraţi un pic, măriţi un pic mai mult,
şi firele de barbă arămiu metalizat din jurul fostelor buze.
Aş pleca atunci cu zâmbetele mele decupate,

puse bine,

câte unul în fiecare buzunar pe care l-am găsit pe mine
şi cu părul meu roşu vâlvoi, sticlos şi ciobit,
s-o găsesc pe aceea căreia în continuu visez că-i zdrobesc sânii de podul palmelor mele,
să muşc din ea în sfârşit şi să se termine povestea asta,

să-mi scot boala din mine,

să-ţi dau zâmbetele înapoi,

să-ţi înghit săruturile câte două şi câte trei o dată

şi să nu-ţi mai spun că te iubesc
pentru că tu oricum mă cunoşti mai bine de-atât.

iubind

Ma mai iubesti?! …
Ca-n prima zi, mi-a zis, zambind.
Simtind minciuna care-i curgea prin vene.

Ma mai iubesti!?
Ca-n primul ceas, mi-a zis, plangand
Simtind ultima secunda care-i curgea prin artere.

Ce joc perfid … al circumstantelor …
Ma crezi tampit, iubito?
Inca mai stiu sa numar … lacrimile care ma iubesc,
Timpul nu pot, nu poti sa-l numeri …
Timpul e viu iubito … doar oamenii sunt numere.

Doua idei. Nimic mai mult.
2 idei, moarte idei … le-am omorat ca sa le pot numara.

Stai jos mincinoaso, rezeama-ti capul greu
pe umarul meu oboist.
Incearca sa-mi povestesti …
Spune-mi si mie cand s-antamplat sa fie prima zi?
Sau spune-mi far’ sa te gandesti prea mult,
cand a fost primul nostru ceas?

Nu mai minti frumoaso …
Minciuna e urata … iti poate stirbi uratenia.
Te mint pentru ca traiesc …
Dezbrac cuvintele de adevar si te mint.
Intoarce-te cu spatele 2 secunde … ca sa te mai pot insela putin.
Oricum nu te mai iubesc ...
Din cauza ta vreau sa fiu viu.

Acum intoarce-te din nou cu fata la mine,
Intreaba-ma ce-am facut … ca sa te mint din nou.
Si vino si iubeste-ma asa cum stii numai tu,
Si-asa cum mie oricum nu-mi mai place …
Vino si iubeste-ma ca mai apoi sa te mint din nou.
Sfasie-ti hainele crezand ca-mi place nudul tau …
Mai fi o data Venus pentru mine … oricum nu-mi mai placi.
Dar te voi minti si maine … fiindca asa-ti place tie.

mi-e atat de frica sa traiesc din nou

My heart was blinded by you.

I've kissed your lips and held your head.

Shared your dreams and shared your bed.

I know you well, I know your smell.

I've been addicted to you.



mi-e frica sa mai cred in tine mi-e frica sa nu ma dezamagesc singura punandu-mi sentimentle pe tava ...mi-e greu ...ma intelegi ..mi-e greu...tie nu?

unde ma unde a fost?

cica aseara a fost cutremul /....asa am aflat si eu de dimineatza ...eu nu am simtit absolut nik:-??...cred k sunt mai nesimtita decat cred:D
CUTREMURRRRRRRRRRRR

15 aprilie ....SI...PASTELE

si a venit timpul sa imi golesc bucatzi din suflet iar pe blog ...bacul imi cam da bataie ed cap dar ac viata mea e total intoarsa pe dos ...NE-AM IMPACAT....era firesc sau poate nu dar asat e ceea ce s-a intamplat ...am avut in sfarsit discutzia aia de care aveam nevoie si am clarficat anumite chestii care erau deficitare ....k sa zic asa ne-am lamurit si am hotarat sa continuam relatia pe bune...si pe bune inseamna k suntem dinou impreuna ....o relatzie in toata regula ...dar secreta k sa zic asa ...am hotarat sa o pastram ferita ed ochii tuturor ...in special al "anumitor persoane"...cum ar fii prietenii si familiile ...e o relatie relativ buna cu toate k nu mai e la fel.....pastele l-am petrecut fiecare pe unde a putut ...eu cu o prietena si rudele ei la podari intr-un loc numit fantanele am campat si am pescuit ...el in valcea la bunici cu familia lui am vb mult ptr k minunnile tehnologie ne permit ;))...ce bine k exista (c'mote );))
in fine a fost un paste relativ obijnuit in care am mancar destul de mult :)...a fost frumos ...si deocamdata e bine si sper sa ramana asa :D.
o zi buna
a da si app ...
HRISTOS A INVIAT!

Efectul de bumerang

Lumea contemporană se confruntă cu o dilemă: să continue să fiinţeze sau să-şi stopeze cursul firesc, în contextul în care are de înfruntat o problemă fără precedent, cu proporţii de coşmar. Dar ce anume ne dă fiori pe şira spinării? Ce ne face să ne gândim cu teamă la ziua de mâine? Poate gândul că ne vom trezi a doua zi suspendaţi în spaţiu (asta, în cazul în care nu am fi fost demult dispersaţi în atmosferă), căci planeta noastră, cândva denumită albastră, pare oarecum surmenată, dacă nu epuizată, de factorii de poluare care o bombardează cu tot alte invenţii mai năstruşnice ale omului… Să recunoaştem: ne aflăm în pragul unei catastrofe iminente, fapt demonstrat până şi de clima care ne joacă feste, jonglând cu temperaturile fabuloase şi făcând din canicule constante ale vietii noastre cotidiene. Clima din Romania, în goana de a-şi egala propriul record înregistrat, 44,5 grade C, în 1951, în localitatea Ion Sion (Brăila), face ravagii atât în capitală (în 2002, s-a atins temperatura de 42,6 grade C), cât şi în ţară, la Giurgiu, unde s-a semnalat un veritabil record, de 43,5 grade C. Temperaturi nesemnificative, am putea spune, dacă facem o comparaţie cu statele lumii, de exemplu cu Libia, unde Polul Căldurii a atins, la 13 septembrie 1922, o culme a caniculei: 58 grade C la umbră, valori similare - în jur de 57 grade C consemnându-se de-a lungul timpului în Valea Morţii (California, SUA) şi în deşertul Luth (Iran). Fenomenul de încălzire globală este un proces de lungă durată care, într-un interval de 30 de ani, a cunoscut evenimente meteorologice fără precedent: inundaţii, cicloni tropicali, secete în diverse colţuri ale planetei. Anul 1998 a fost cel mai cald an din istoria înregistrărilor meteorologice, anul 2001 ocupând locul 2 în acest clasament. Astfel, anii 1990 constituie cel mai cald deceniu al secolului trecut şi este posibil ca rata şi durata încălzirii în secolul XXI să fie mai mari decât în orice perioadă de-a lungul ultimilor 1000 de ani. Încălzirea remarcată este legată evident de poluarea aerului, apei, solului, de concentraţia de gaze cu efect de seră din atmosferă, ceea ce duce la subţierea stratului de ozon, din care derivă imposibilitatea captării razelor ultraviolete şi de aici desaga cu cancer de piele la care ne expunem, ploile acide rezultate din arderea substanţelor nocive care distrug pădurea tropicală, defrişările pădurilor ce duc atât la distrugerea habitatului natural, cât şi la punerea în pericol a unor specii de animale pe cale dispariţie. Ne întrebăm adesea: poate fi şi mai rău de atât? Iata că da. Statisticile din ultimii ani semnalează o tendinţă de comprimare a anotimpurilor; astfel, în viitorul nu foarte îndepărtat ne putem aştepta ca anotimpurile de tranziţie, cum sunt primăvara şi toamna, să dispară din calendarul milenar. Şi atunci se pune problema în felul următor: sunt creşterile de temperatură indici ale unor schimbări de climă sau doar simple anomalii redresabile în timp? Cum nu există nimic imuabil în natură, scoarţa pământului suferind de-a lungul vremii atât modificări lente, cât şi catastrofe geologice mari, ne putem aştepta să avem parte de o serie de surprize din partea climei. E posibil ca realitatea de care ne ancorăm să devină un fragment dintr-un film SF şi călătoria cu maşina timpului să fie la îndemâna noastră. Într-adevăr, pare o premiză absurdă, dar dacă luăm în calcul noile descoperiri care atestă că teritoriul ţării noastre, ca şi al întregii Europe, a suferit mari variaţii climatice, cu 180 de milioane de ani în urmă, clima la noi având două anotimpuri, parcă lucrurile încep să primească un alt contur. Existenţa a doar două anotimpuri în trecut este sugerată de descoperirea unor mici zăcăminte carbonifere în Banat, lăsate de nişte specii uriaşe de ferigi, ale căror urme sunt vizibile. Până şi creasta masivului Piatra Craiului este formată din scheletul unor coralieri (animale de apă caldă tropicală), ceea ce întăreşte premiza de la care am pornit. În era mezozică, ce a durat 125 de milioane de ani, au trăit pe teritoriul României plante de tip tropical, rude cu sequoia (un exponent al speciei existând şi azi la Băile Herculane) şi cu palmierul de azi, cum atestă urmele descoperite la Haţeg, în zona Banatului şi la Babadag; în acest teritoriu au vieţuit reptile gigantice: Tiranosaurus Dacos, Orthomerus Transilvanicus… În ultima eră, neozoic, urmele de rinoceri, cămile, maimuţe arată un climat cald, iar cele de mamut, ca şi urmele lăsate de plantele caracteristice zonei polare, indică prezenţa climatului rece. Prin urmare, clima pare a fi bumerangul care coboară din timpuri anistorice pentru a-şi regăsi tot alte faţete şi continuă să dăinuie revenind la vechi ipostaze. Aşadar, comprimarea anotimpurilor certifică intrarea planetei într-o altă stare, iar schimarea climei este un protest împotriva acţiunilor omului care-i periclitează cursul. În acest context, o echipă de specialişti de la Universitatea din Texas (Austin) a constatat că în 10 ani, 1700 de specii de vieţuitoare s-au deplasat spre zonele arctice cu 6,1 km ori au urcat pantele munţilor. Cercetători din Australia, Germania şi Marea Britanie au raportat schimbări şi în procesele naturale care, până acum, erau specifice primăverii: păsările migratoare şi fluturii îşi fac apariţia mai devreme, plantele înmuguresc mai repede. Echipa de oameni de ştiinţă a subliniat că ne aflăm cu certitudine la începutul unui proces de încălzire a climei pe întreaga planetă, iar această schimbare primeşte un răspuns ecologic clar şi vizibil. Probabil nu întâmplător, în unele ţări arabe, cu climă caldă, unde zăpada era necunoscută, a nins, iar în Marea Baltică, acum se poate face baie ca pe litoralul românesc, pe când în urmă cu numai 15 ani acest lucru era mai dificil, deoarece apa era foarte rece. Totalitatea acestor schimbări care frizează bizarul, intrând în categoria misterelor de nepătruns ale Universului, ne transpun în situaţia de a spera că avem de a face cu o simplă anomalie a climei şi că lucrurile vor intra cândva pe fagaşul lor normal. Dar ce ne facem, când natura ne răspunde cu aceeaşi monedă la încercările noastre de a o distruge? Cele peste 20000 de victime ale caniculei existente numai în Europa în anii precedenţi vin să ne demostreze că natura îşi ia revanşa urmând sloganul "ochi pentru ochi, dinte pentru dinte". Iar revenirea la un climat tropical cu două anotimpuri este poate un avertisment, o atenţionare că rasa homo sapiens ar putea să urmeze acelaşi destin ca şi al dinozaurilor în trecerea de la o eră geologică la alta. Dar sa nu uităm că bumerangul se şi întoarce… bineînţeles că într-o altă eră, nu acum…

hrenzi au probleme ...;))

costinesti 2008...nu-i asa ca's cei mai sexosi :D

i need hellp (un sfar de la voi nu ar strica ):D

un alt sfarit de saptamana .....o frumoasa zi cu soare se vrea petrecuta cel putin in oraselul meu la plimbare ........si ca la un semnal toata lumea se umple de culoare ...numai tricouri frumos....si cum la noi singurul loc cu frumusete naturala si muuuuuuuuuuuuuuulta verdeata este Parcul Romanesc eu si "gastile mele"...ne=am vorbit sa iesim .........nimik nou sub soare pana la faza asta.........
dar incepui gresit povestea ....joi seara (ca asa incepe weekendul la noi;))......m-a sunat si i-am spus despre D...si a fost ca o palma pentru el ...primul moment cand a rabufnit si si-a varsat amarul ...a realizat pentru prima oara k e la mai putzin de un pas si ma pierde (nu ca as fi a lui)...stie ca cu D...viata mea ar fi perfecta ...ptr k nimeni nu ma intelege mai bine ca D...si pentru prima data in viata lui mizerabila a fost capabil sa imi spuna de ec m-a lasat "ptr k nu mai suportam sa ii aud pe ai mei cum am toaca ....nu mai suportam sa ma cert cu toata lumea ....nu mai aveam suficient timp sa ma intalnesc cu prietenii mei ...si alte cateva motive ...stupide ...ptr k eu nu sunt genul sufocant sau care "il vrea doar ptr ea"nu i-am interzis nimik niciodata ...in fine nu am suz ...adevaratul motiv ...sau motive era/u...ai lui ...mai exact mama lui nu e sub nici o forma de acord cu relatia noastra......nu suporta genul meu de persoana tacuta ....sincer am incercat ...si cu toata ca nu imi sta in fire sa fiu "pupincurista"...am incercat sa comunic cu aceasta doamna ......imi este imposibil.....conceptziile dansei sunt rasuflate ...si ca sa imi datzi dreptate va dau un exempli:"ce mama a unui baiat de 21 de ani ii zice la 10 sa fii acasa ....sa nu te imbraci in tricou k e frig(19 grade afara)...nu ai voie sa dormi la altcineva .....nu pleci singur la mare doar cu prietenii ....am incercat si am tot incercat sa o inteleg ...am realizat k e hiperprotectiva dar ma vede pe mine k o amenintzare ....si nu cred k are de ce la cele 57 de kg si un 1.65 de il am eu in comparatzie cu el .....;))...sunt ca un copil...dar deh ...ma abatui de la subiect ..."mi-a zis ...TE IUBESC DAR NU STIU DACA POT SI NU STIU DACA O SA TINA"....sa luam partial fraza"te iunesc dar nu stiu daca pot ......=as vrea sa fim impreuna dar iar nu o sa fie mama de acord.....si a doua parte si nu stiu daca o sa tine =sigur o sa intervina si o sa aleg familia in locul tau.........si apoi imi zice...defapt nu stiu daca te iubesc asa cum vrei tu dar tin mult la tine si sunt gelos cand esti cu altcineva .........."OKKKKKK .Parerea mea e ca daca iubesti pe cineva luptzi pentru ceea ce vrei ...il recastigi nu ii spui vorbele astea .....IN CONSECINTZA am vorbit 3 ore la tel in seara de joi spre vineri ...vineri am dormit la D...m-a sunat de 7 ori in seara aia ..s-a certat cu ai lui ptr ca a zic cu cine vb al tel...e gelos extrem de gelos dar nu face nimik ....a da si colac peste pupaza mi-a reprosat ca "L-AM RANIT "........EL M-A PARASIT si nu e nici o jena sa spun asta ..eram atat de indragostita de el ....si m-a lasat din cel mai stupid motiv de pe planeta cu toate k ma iubea m-a lasat ptr k nu ma place maicasa ...de parca am fi ajuns sa ne casatorim sau mai stiu eu ce ...in fine ..........


"MISTERL LUI D"...DEEA este cea mai buna prietena a mea ...are tendintze bisexuale si se eimte foarte atrasa de mine eu o iubesc ca pe o sora ..........ea nu ....ea ma iubeste ...si il uraste pe el ptr tot ce imi face si mai nou ne-am apropiat mai mult decat ar fi trebuit ....adica avem "un fel de relatzie".........ceea ce pe el l-a frapat e faptul ca stie ca in comparatzie cu el ma pot intelege mai bine cu Deea si stie ca ea ma poate face usor sa il uit ....ceea ce alin si drey nu au reusit ...ea poate face ...baiatzi nu sunt o amenintare pentru el ptr ca ....in comparatzie cu iubitzi pe care i-am avut dupa el ...ii erau inferiori sau imi era imposibil din cauza distantzei sa am o relatzie (cu drey).........in schimb DEEA ii e superioare din toata punctele de vedere ....in PRIMUL RAND E FATA(stiu ca suna ca un slogan fenimist da nu de asta am accentuat...)fetele sunt singurele care ne inteleg pe deplin pe noi fetele ptr ca vorbim chestii pe care cu un baiat ar fi imposibil de discutat....si nu ma refer la (problemele feministe din fiecare luna)...


si ca sa termin povestea ieri in frumoasa zi de sambata cu soare trebuia sa ies cu fetele in parc ...si a zis ca merge si el...........ok..i-am zis si asa trebuia sa discutam despre multe alte chestii...ne-am intalnit la 3 in parc ....si a stat pe o banca ...si ca de obicei discutzia a fost cam nula ...ptr k el mereu gandeste in perspecitva viitorului ........in fine .....nu ma mai preocupa ma ntriga faptul ca a tacut ca nu a zis nimik ...si s-a purtat cu manusi desii zicea ca "in fata prietenilor nu trebuie sa ne ascundem prea mult"........wtf...mie una mi-a ajuns ....i-am zis si i-am replicat ...tin la tine dar daca nu te hotarasti ce vrei de la viata ta ...de la mine si de la relatzia asat eu renunt .......si pe bune ...ma simt ca un om care lupta impotriva morilor de vant ....si am obosit ..in plus vien bacul si nu cred k am nevoie de un suflet tulburat in perioada asta ....l-a rupt in bucatzi o data nu ii mai dau a doua ocazie sa stearga cu mine pe jos ...m-am saturat .......si cu toate astea tin la el ...si ii raspund la tel si il ascult si ii vorbesc ...

un weekend care se vrea lung si interesant

un weekend care incepe de joi..........si tu tot numai al meu ....ce as mai putea sa imi doresc
P.S :I LOVE WHEN YOU DO THAT HOCUS POCHUS TO ME.......
pur si simplu nimic nu se compara cu atingerea ta

timpul trece si ea ramane a lui ............orice ar fi

mde poza si situatia ma definesc cel mai bine in momentul asta

probleme la ordinea zilei

1. bla bla bla ...."cat de greu e sa gasesti pe cineva care sa te inteleaga"...asa imi spunea el dupa o seara furtunoasa ...last date...oricum faptul ca e atat de incapatanat ma revolta dar si eu sunt :D deci suntem chit sa te fac sa ma intelegi ....nu era o balada cu felling doar un cantec folk(departe de cultura ta muzicala ...dar deh iubitule te inteleg nu oricine poate asta dar eu macar incerc intrebarea e REUSESC?

2..."ok man.....prieteni pe primul loc dar ...unde sunt prietenii TAI cand ai nevoie de ajutor ?"ha sa te vad ..

(AR TREBUI SA ZICI MERSI FATOOOO m-ai scapat de belea )dar deh .....
ne conforman dar nu uitam


3.....si stiu ca citesti blogul k in fiecare seara si mai stiu k mesajul ala de dimineatza a fost dur si te rog sa ma ierti dar stii k uneori sunt si ...ASA .....(stiu k nu iti place si ca te ranesc )...oricum toata relatia noastra e un defect si fereasca dumezeu as se repare ....vorba melodiei..........offfffffff daca m-ai asculta ai stii k in anumite momente nu spun ceea ce gandesc ci exact pe dos in fine ....ne vedem dupa petrecerea anei si iti zic acolo ...si app mi-am dezinstalat /sters MESS-ul asa k vb la tel oricum nu am prea mult timp de pierdut ....



PS:....problema la ordinea zilei implica un conflict spontan si matinal la 6 dimineatza oamenii normal dorm dar deh ...noi si .....atat ...noi nu suntem normali o sa revin cu amanunte si detalii ca sa va fac sa intelegeti ce a fost .....pe scurt o cearta lunga la telfon si dupaia mesaje ...nimik nou ptr noi ...mereu e la fel...si dragul meu in ceea ce priveste intimitatea ta tu ai fost primul care a pus-o pe tava prietenilor sai ...si nu e "o razbunare"...doar dorinta de a ma descarca si stii ac ma descarc cel mai bine scriind pe blogojurnarel sau cum ii mai ziceai tu ;))...nici macar nu mai sunt suparata.............................oricum e un weekend lung numai ptr noi doi singurei ...si iti voi explica ce si cum a fost povestea .....
and tonight boy it's only me&you;)..............pupici si o zi buna tuturor

si ar fi fost 9 luni

mde ...e penibil sa spun astea inca ......conteaza ptr mine ...(urasc sa spun te iubesc)...nu exista cuvinte pte a exprima un sentiment desii recunosc si eu le-am folosit pe aceleasi.........nush..azi dupa atata timp am intrat si eu pe bloguletul meu;))...sunt distrata si inca nu imi dau seama ...uitasem cum sa scriu la tastatura=))..e penibil dar adevarat drept urmare e posibil sa am cateva sute de greseli dat mi-e lene sa le corectez ..si cum spuneam am intrat sa vad ce mai fac oamenii de pe blog ...am mai citit m-am amuzat....si m-am hotarat sa scriu si eu sa dezvalui o latura mai privata a mea ...si e tot vina ta sergiu(z)se stie el...si a lui(I)...deci ...dezvaluirile altora iti dau curaj sa te destainui acum am inteles la ce te refereai...si cum spuneam inca tin la persoana aia dar am ajuns la in alt fel de relatie .....exista feluri de relatie?daca exista noi avem una
si da ar fi fost 9 luni pe (14)......mde acum suntem dor niste nefericiti amanti sau poate nu chiar asa nefericiti........deh...adolescenti are hormoni=))...mde e adevarat femeile fac multe greseli in viata si alta chestie pe care o zice o persoana draga mie .....sexul nu e relativ e doar o pasiune care arde si in final se stinge ...nush sa ma exprim ptr k sunt distrata ....placerea de a atinge tastatura e mai mare decat placerea de a exprima ce gandesc=)) ...dar sa lasam genul asta de placeri ...sexul e poate cea mai relaxanta revigoranta benefica nevoie umana principala dupa mancare ...(mai avem nevoie si de=)) asta):D....de cand ne-am despartit am hotarat sa pastram genul asta de relatie sa ne oferim trupurile placerii si sa ne simtim bine ...uneori ....poate e de condamnat faptul k am facut chestia asta dar nu stiu daca cineva poate judeca astfel de sentimente si fellinguri pana nu trece prin ele ..si eu condamnam genul asta de relatie dar nu e nimik rau ...si la urma urmei e ceva mult prea intim ca sa afle tot "satu"nu?
....ptr k nu tot romanul intelege ...deh....uneori e mai geru ...

Inca exista acel"ceva"...nu chimic nu e vb de atractie sau altceva .....nush cand faci chestia asta cu o pers la cre tii..o faci cu felling adica sa explic ...dupa ce ne-am despartit am avut un alt partener ...care in final s-a dovedit k era inca indragostit de fosta ...am zis intr-un blog anterior despre povestea asta relatia mea cu el a adurat o luna fara 3 zile dar a fost doar chimie si s-a intamplat ...insa nu m-am simtit bine deloc cu el....si nici el cu mine drept proba ....s-a terminat in 5 minute ....nu el =))...k nu a ajuns pana acolo ...partida propriu zisa ...si a fost stanjenitor ...in schimb cand joc rolul de amanta a LUI.... e cu totul altceva ...nu e pur si simplu sex si asta a zis-o si el ...dar nici "dragoste nu e"....e special ...in timpula actului sexual pur si simplu simt cum sufletul meu iese din propriul meu corp si intra in al lui ...sangele pulseaza si simt cum venele parca se sparg in ritmul bataii....si el e al meu tot ...poate ca da poate k faptul k inca mai tin la el si k a fost primul din viata mea cu care am avut genul asta de relatie ma face sa traiesc totul la o asa intensitate ... INSA toate momentele noastre de intalnite amproase ,telefoanele date dupa o seara sau cateva ore .....apelul pe care scrie"a.m(amantul meu prescurtare)..INTALNIRILE SECRETE..toata relatoa asra

.mde e dura realitatea dar realizez ca am asa ecva ....unele fete ma pot consiedra norocoasa altele ma pot condamna...eu nu ma consider in nici un fel dar nici nu regret nimik din tot ceea ce fac cu fostu fostul meu iubit ...parca relatia asta .....e oarecum mai buna decat o relatie obijnuita oricum o "anomalie"'cum sunt eu si cum e si el ....nu poate avea o viata chiar normala....nu-i asa dragul meu?


P.S:IN POZA SUNTEM NOI

trecutul ...voi...si fericirea

happy birthday dee

si a fost si majoratul ei varusca a facut 18 in sfarsit ...toate cele bune:)...

m-am indragostit de un fender

urat e in clasa a 12a

deja ma simt ..........OFICIAL....obosita ed clasa a 12a teste variante subiecte rezolvari ...imprimanta cu tus pe terminate ....restante la somn ...si parca totusi nu stiu mai nimik...mi-e lene scarba de viata mi-e mi-e teama de viitor ...o parte din mine isi doreset nespus sa ajunga "femeia perfecat"....facultatea cariera ........mde e dificil mai ales cu o personalitate ca a mea e greu sa am suport singura ....si zilele astea de scoala .........m-am plitisit de tot si de toate .......nu am timp sa fac nimik din ceea ce vreau sau imi place nu am timp sa scriu nici macar pe blog iar calcu' il aprind mai rar ca oricand m-am rupt de lume si am stresez cu bacul ast ...nush de ce ma stresez ...probabil ca perfectionismul meu va ajunge la cota maxima(desi privind totul din perspectiva mea nu am sansele astea ).....desii inca ma consider cea ma imperfecat persoana in viata...........mi-e dor sa simt cu adevarat vsa ma bucur de viata de o ana cu cioca calda ....de o plimbare de un curcubeu de picatrile de ploaie de ceva ..........nush primavara intarzie sa apara ........a fost si 1 si 8 si inca o relatie care s-a terminat oricum am bucur ......
asa si cum spuneam :
l-am "impacat"pe raul cu ramona(fostul pr )cu fosta lui..........nu am inteles niciodata adevcaratul motiv care le-a stricat erlatia si avand in vedere k "acel nenorocit" o iubea fara sa realizeze.........dar se pare k uneori parerea prietenilor nu e asa de importanta.......sau poate in unele cazuri ..oricum
cert e ca acum e barman in unul din pub'urile mele preferate (PUB'S PUB)....A TRECUT ATAT DE MUUUUUUUULT timp de cand mi-am neglijat blogul(si nu numai )si probabil k pana dupa ce scap ed bac o sa continui sa o fac ...........:...after all future it's the only thing that matters:) o zi buna

Undeva prin istorie


Undeva prin istorie ,
am avut 17 ani
,am avut inocenta,
foame de memorie,glorioase zile de lene,
mereu nevoie de bani

undeva prin imposibil,
am avut o iubire totata
am avut sentimental acela penibil
ca iubirea e-o arma mortala

undeva prin apropiere am si acum gramezi de scuze,
am si riduri de cainta ,la capitolul placere,
care dorm in coltul zilei pregatite sa ne-acuze

poeme

NU pot sa fac greva uitarii

Nu pot sa fac greva uitarii ,

Si nu pot sa sterg cu buretele tot ce e scrie ,undeva in mijlocul sufletului

Si nici nu am incapatanarea marii de a trece mereu si mereu

Peste castelul fragil al orcarui vis ,

Caci iubitule sunt secunde in care ,

memoria e ceva viu si doare ,

e ceva adormit care se trezeste ,

In cel mai nepotrivit moment,

E diametrul cel mai taios

Al cercului cel plin de lumina si frumos

Si poate tocmai asta e ce ne desparte uneori ,

Faptul ca nu ma uiti decat atunci

Cand adormi….si cand mori