NU pot sa fac greva uitarii
Nu pot sa fac greva uitarii ,
Si nu pot sa sterg cu buretele tot ce e scrie ,undeva in mijlocul sufletului
Si nici nu am incapatanarea marii de a trece mereu si mereu
Peste castelul fragil al orcarui vis ,
Caci iubitule sunt secunde in care ,
memoria e ceva viu si doare ,
e ceva adormit care se trezeste ,
In cel mai nepotrivit moment,
E diametrul cel mai taios
Al cercului cel plin de lumina si frumos
Si poate tocmai asta e ce ne desparte uneori ,
Faptul ca nu ma uiti decat atunci
Cand adormi….si cand mori
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu