sâmbătă, 6 iunie 2009

cuvinte de la .....R


Sunt pierdut. Sunt pierdut , rasfirat , distrus , probabil uitat. Sunt ascuns , uitat , ingropat de mizeriile altora. Inima acolo , creierul acolo … Cauta-ma te rog – reintregeste-ma. Dezgroapa-ma , lustruieste-ma si iti dau inima mea.

Reverburi in camere goale . Lumini palide , sumbre. Umbrele ma incanta cu povesti de groaza . Le e frica de viata , cum mi-e mie frica de moarte.
“Iarta-ma!”
Cosmarurile imi bantuie noptile. Usor usor somnul febril ma incanta cu degetele sale lungi . Ochii mi se inchid , rasuflarea mi se taie. Incet raceala noptii si curentul care se strecoara pe usa si se plimba prin holurile casei ma infricoseaza.
“Nu ma lua!”
Cosmaruri , febra , raceala , noaptea toata ma apasa. Voci , soapte (“ Iubeste-ma”) , plansete , toate sunt stridente in casa goala de pe deal. Asternutul s-a lipit de corpul meu ca boala de om. Nu vrea sa imi dea drumul. O voce feminina imi susura in camera o melodie. Melodie neagra , funerala , dureroasa. Imi zambeste creatura imbracata in hainele sale zdrenturoase. Duhoarea ei imi opreste respiratia. Inchid ochii si suspin.
“Lasa-ti ma in pace!”

Alt vis.Alta viata. Stau la altar , imi astept mireasa. Intarzie , ma uit la ceas , ma ingrijorez. Biserica e goala , preotul a plecat. Dar refuz sa renunt. Ma iubeste , asa cred. Privesc florile , privesc altarul , o cruda realitate. Cad in genunchi iar simt duhoarea . Florile s-au ofilit si imput altarul cu mirosul mortii. Hainele ma strang , ma sufoca , ma omoara. Aud usa bisericii cum se inchide zgomotos , aud cum inca imi bate ceasul de la mana si brusc se opreste.
“Omoara-ma ! Iubeste-ma! Uita-ma!”

Ma trezesc si ma uit in jur. O celula , o cusca , propria mea viata. Cer indurare , cer libertate si mi se da. Se deschide cusca , intra aerul , ma sufoca. De ce ? Doar vroiam libertate sau era doar un capriciu , o curiozitate ? Cad , corpul refuza sa raspunda. Ma uit la podea , mizera – viata mea. Ma uit in camera : nimeni – viata mea.
“Mor!”

Inima bate. Imi deschid ochii , dar nu vad. Imaginile au disparut , s-au naruit. Cad din picioare , ma ridic iarasi. Pipai peretii uzi si reci. Cad iarasi stangaci. Ma ridic , dar totul e impotriva mea. MI se impleticesc picioarele. Nu vad… nu o mai vad… nu ma mai vad. E un soc. Au fost altii orbi in jurul meu – viata mea. Nu m-au vazut si acum nici eu – viata mea. Cad jos neputincios si refuz sa mai respir. Ignoranta , uitarea , omiterea , neglijenta – viata mea.
“Ignora-ma! Adu-ti aminte de mine !”

Imi revin . Vad . Merg. Respir. Camera mea , etajul 10 . Geamul deschis , aerul rece intensifica apasarea. Usa inchisa – nici o scapare. Brusc ma incalzesc. Sangele clocoteste. Venele imi pulseaza agitate. Iau un cutit ruginit si il privesc neputincios cum imi taie venele – sa elibereze sangele – prizonierul meu. Cad obosit , cad in balta de sange. Zambesc – macar el este liber. Melancolia , visarea . Euforia si apoi durerea – viata mea. Greata , slabire – viata mea. E aproape liber , atat de aproape dar nu il vad cum evadeaza . Adorm in somnul vesnic.
“Elibereaza-ma!Ba nu! Ba da!”

Vantul ma trezeste iarasi. Il injur in gand, el ma injura pe fata. Sunt pe balcon , sunt cam distrat. Luminile orasului ma asediaza , tipa la mine. Le privesc , le vorbesc dar degeaba , sunt surde. Suiera vantul , usor ma impinge in bratele ei . Ma prind de geam , ma uit in jos. Ma vor , le vreau – viata mea. Le iubesc , ma urasc – viata mea. Ma incanta , le dezgust – viata mea. Luati-ma in mijlocul vostru , iubiti-ma. Si cad , ma predau , ele castiga – mereu.
“Te vrem ! Va vreau ! Luati-ma!”

Dulce simt pe buze , dulce imi deschid ochii. Cred ca am orbit , dar nu. Oceanul ma inghite , ba nu ma iubeste. Dulcele il vad in fata mea , imi zambeste. E inger , ochii albastrii ii are. Surade ca un copil , buzele si le linge cu o limba mica si rosie ca marul. Ma ridica , ma las ei – viata mea. Imi zambeste , o sarut . Ma lasa , eu nu o las. O strang in brate , ea se moleseste - viata mea. Incepe sa invete , ma saruta si ea . Ii simt caldura sarutului , ma incurajeaza – viata mea. Imi da speranta , eu o accept – viata mea. Se uita la mine , ma uit la ea. Rade , rad si eu – viata mea:
- Ai vazut ca nu e asa de greu ? Totul trece.

O iau in brate , ingerul meu cu parul alb. Ma saruta ea si mereu rade incetisor ca pentru sine.
Ea e viata mea .

Niciun comentariu: