...când suntem copii ştim să desenăm cerul şi în altă culoare...iarba poate fi albă şi florile verzi...culorile nu sunt culori sunt simboluri de suflet şi magie..., iar fluturii ne zboară de pe pleoape dansând printre nori de vată de zahăr...
...când suntem copii visele ne sunt curcubee de culoare şi ştim să le împlinim pe fiecare glob de Crăciun când Moşul ştie să existe..., iar paşii ne sunt insule mişcătoare ce niciodată nu se scufundă...
...să desenăm viaţa în alb-negru şi să învăţăm insulele să se scufunde putem doar când "creştem oameni mari" şi...ucidem visele!
la ce foloseste copilaria?
de ce imi pui intrebarea asta?
de ce raspund intotdeauna oamenii mari cu o alta intrerbare, atunci cand nu stiu sa raspunda la cea care le-a fost pusa?
pentru ca in felul acesta mai castiga putin timp!...pentru ca nu e o intrebare usoara....pentru ca exista atatea copilarii diferite, incat e greu de formulat raspunsul...copilaria e adeseori ucisa de nerabdare....copilaria devine un parcurs de o lungime insuportabila...
si-atunci de ce nu poti deveni adult imediat?
pentru ca si copilaria are virtutile ei. Ea ne foloseste ca sa punem temeliile visurilor si vietilor noastre. In amintirile despre copilarie se gasesc fortele,maniile,pasiunile si, foarte adesea , ele ne ajuta sa trecem peste spaimele si peste limitele noastre.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu