din suflet pentru SUFLET

"cel ce vrea sa-si salveze sufletul si-l va pierde si cel ce vrea sa si-l piarda si-l va mantui"...Sa-l salvezi...pentru cine? Sa-l pierzi...pentru ce? A dori cu orice pret sa-ti salvezi sufletul inseamna sa incerci sa te izolezi de oameni,de lucruri,sa te indepartezi de situatii si experiente care te-ar putea murdari sau ispiti in vreun fel.Ori asta inseamna ca vei deveni inchis in tine,concentrat pe un obiectiv,in mod habotnic si absurd. Iar toate astea reprezinta pacate destul de mari incat sa-ti irosesti sansa de mantuire. Cel care vrea sa-si piarda sufletul se baga in mocirla sociala si sentimentala,nimic din ce-i omenesc nu-i ramane strain,se injoseste,se murdareste,se face dependent.Alege sa afle ce inseamna lumina cunoscand mai intai intunericul. Putini dintre sfinti n-au fost mai intai mari pacatosi.Au insistat cu felul lor de-a fi pana-ntr-o zi,cand au constatat ca acest mod de a gandi si acest comportament i-a dus intr-o fundatura. Niciunul dintre sfinti nu si-a propus sa ajunga atat de sus.Fiecare a pornit de la o problema de viata...de la un pacat... a fi om inseamna sa fii supus pacatului.Nu exista persoana care sa nu greseasca,oricat s-ar stradui.Si suntem aici,suflete pierdute,tocmai pentru a ne salva ,descoperind Calea,Adevarul si Viata. A vrea sa-ti pierzi sufletul presupune ca mai intai l-ai cercetat in amanunt si stii exact ce vrei sa distrugi.Iar daca ai ajuns la performanta de a-l cunoaste atat de bine,pana la a fi una cu el, ce-ai mai putea avea de salvat sau de pierdut?