Incerc sa patrund in misterul linstii, ca sa pot descoperi locul ideal de unde as putea trimite catre tine toate sentimentele. Pornesc pe un drum anevoios si plin de praf, parca fara intoarcere, fara izbanda In calea mea apare SPERANTA.
-Pardon! Deranjez? intreb eu cu glas scazut.
-NU!... mi se raspunde.
-Nu va suparati, imi puteti spune unde locuieste linistea?
-Mergeti inainte, raspunde Speranta.
Incarcata de ganduri, pornesc mai departe. Doamne, oare mai am mult de mers? Ma asez la umbra copacului ce apare in calea mea.
-Imi dati voie sa stau si eu cu dumneavoastra la umbra, sa ma odihnesc un pic? ma roaga Iubirea.
- Sigur! raspund eu timida.
-Unde calatoriti?
-Caut Linistea. Ma puteti ajuta?
-Desigur, este pretutindeni. Si aici.
-Unde aici? ma uit in jur. Nu vad pe nimeni, doar pe noi.
-Si ce cauti tu la Liniste?
-Am pierdut cateva sentimente, vreau sa mi le dea inapoi, sa le trimit de unde le-am primit.
-Si daca nu le mai vrea, ce te faci?...
-Chiar!...Ce ma fac ?...
-Accepta Linistea si asteapta Iubirea. Cu putina rabdare si intelepciune o vei descoperi. Acel loc minunat exista, tu trebuie sa il colorezi si sa-i dai valoare. Asa se nasc cele mai profunde sentimente pe care trebuie sa le daruiesti ca sa poti simti adierea lor.Zambeste!!!
Si Iubirea ma saruta pe frunte . M-am simtit deodata impacata cu mine insami si,parca,implinita. M-am asezat confortabil la umbra copacului stiind ca ceea ce caut va veni la mine...ca sentimentele nu le-am pierdut...ca ele sunt acolo...undeva...in strafundul sufletului meu...si cand va veni momentul vor iesi la iveala...si cel ce va trebui sa le primeasca se va ivi chiar la momentul potrivit...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu