Deodata, desi pe jumatate adormita, ea simti mangaierile lui. La inceput timide, ca si cum i-ar fi fost rusine. Apoi, mangaierile devenira mai indraznete. Mai mult, si mai mult, pe tot corpul ei, mainile lui se plimbau cu nesat asa cum se intimpla... nu-si aducea aminte exact, cam cu 4-5 ani in urma. Senzatii pe care le credea uitate se intorceau. Memoria sentimentelor era vie, si o ajuta sa raspunda la fel. Mangaierile se ingramadeau, se repetau, el o invaluia, o intorcea. Acum era ca un virtej de senzatii de nedescris. Deodata... nimic. Absolut nimic. - Ce s-a intimplat? intreaba ea, surprinsa. Te rog, nu te opri, mai vreau! - Shhhh... incerca el sa o linisteasca, gata, am terminat! - Cum adica ai terminat??? - Gata, am gasit telecomanda, dormi linistita!...
Un comentariu:
Stiam asta.. :)
Imi pare rau pentru ea ca a avut parte numai cand si-a cautat iubitul telecomanda..
Trimiteți un comentariu