duminică, 30 martie 2008

explicatie?(pentru un Zburator)


De multe ori avem o sete enorma de iubire, mai ales daca am fost un timp singuri si....iubim ce ne iese in cale. Pentru ca un organ nefolosit se atrofiaza. Asa cum plamanul trebuie sa dirijeze aerul, inima sa dirijeze sangele, sufletul-un organ in plan spiritual-trebuie sa iubeasca, sa accepte, sa se ataseze. Imi amintesc de iubirea pe care o intelegea Eliade din filozofia indiana: asa cum te indragostesti de un om,asa te poti indragosti si de o floare, de un animal. Dragostea sau nevoia de indragosteala e aceeasi si trebuie in momentul in care vine sa isi gaseasca o rezolvare. Nu am gasit inca raspunsul daca satisfactia e aceeasi(ma refer spiritual)sa iubesti "altceva"atunci cand nu iti gasesti omul. Care e totusi indiciul ca ai gasit adevarata jumatate atunci cand nu esti singur si te lupti sa iti gasesti implinirea? Si nu mai vrei o noua dezamagire. Si vrei sa mergi inainte...Si vrei...Si doresti...Si visezi...Si am aflat ca dragostea adevarata incepe acolo unde nu mai astepti nimic in schimb.A darui inseamna a arunca un pod peste abisul singuratatii tale,iar cand nu cunosti dragostea,inseamna ca nici o intrebare nu se mai pune.

Un comentariu:

N-am :) spunea...

Setea enorma de iubire... pacat ca nu toti o au.. :(