pierde vara

cred ca apelativul de pierde vara mi se potriveste din plin in vara asta ..
mi-am pierdut vara facand.........NIMICURI....:
-nu am muncit
-nu am calatorit(doar 3 locatii,nimic nou )
-nu am facut nimic inedit
-nu am rezolvat chestiunile importante
-nu am invatat nimic ptr faculta
.........si lista continua cu o insiruire de NU NU NU-uri interminabile
sper doar ca luna septembrie sa le rezolve pe toate
it's my last chance


sau totusi in vara asta am facut cate ceva am vazut 2 seriale :The Vampire Diares & gossip girl.........a da si aproape mi-am pierdut prietenele

MELODRAMATICA

E seara sunt plictisita si n-am chef de nimic ,cu toti am trait momente dineastea jalnice in care viata e doar o insiruire de ganduri care te prinde cu sentimetele puse pe tava ...si atunci?...ei bine atunci e de rau pentru ca ar fi cazul sa iti iei masuri de siguranta ...si cum imi place sa ma bazez doar pe mine ...nici de data asta nu am facut-o ......si m-am cam fript..
Da stiu ca nu multa lume va intelege polologhia asta de cuvinte decat tu ...poate am uitat ca ne-au legat mai multe lucruri grele decat placute desi viata ne-a cam turtitis stiu ca o sa te intorci ...nimic si nimeni nu poate destrama legatura dintre noi si tu stii asta ....chestia e ca de data asta am facut-o noi...cu manutele noastre am gresit si au uitat ce inseamna sa VORBIM cu adevarat ...stiu ca suna melodramatic stiu ca sunt o scorpie lipsita de sentimente si stiu ca atunci cand sunt jalnica decat tu ma poti trezi la realitate ...si realitatea e ca imi lipsesti........intelegi ...
Si stiu ca daca imi cer scuze nu rezolv multe dar imi pare rau ca am uitat cine esti ....si cat insemni si ai insemnat ptr mine decat tu ma poti auzi...si doar eu te pot face UMANA si stiu ca ai nevoie de asta
IMI PARE RAU TANTI FUFU dar nu mai plec
P.S:i love u

e VACANTA...A DA 20...neplacut moment

DA Vacantaaaaaaaaaaaa NU CA SUNA PLACUT ...MDE din pacate nu si anul asta e la fel de cald la fel de plictisitor la fel de neplacut...poate mai neplacut decat anul trecut ...pe atunci inca savuram reusita la bacalaureat.
Acum stau si imi plang de mila.
Dorm pana tarziu...ma trezesc ..fac ordine ..e 4(16)....DEJA...pai da,deja ..daca altceva mai bun nu am de facut ...stau privesc in gol...nu am chef sa citesc ...nu am chef MA UIT LA SERIALE ...NU AM CHEF DE NIMIC DIN CE FACEAM VERILE TRECUTE....
cred ca imi lipseste un locusor in care sa evade...in care nimeni sa nu am judece sau sa ma bata la cap....am nevoie de timp cu mine ...si oricum pana la sfarsitul vacantei mai e destul.........probabil traiesc acea perioada de criza sentimentala ...sau ma rog..cred ca am un soc de varsta 1...sau trec pragul ce imi permitea sa fiu inca "imatura"..pasesc spre maturitate...FAC 20 DE ANI SI SINCER NU MI-E BINE DAR ASTA EEEEEEE......ascul din ce in ce mai des melodia asta ...20 20 20 ...ei si ce ..."schimbi prefixul" bla bla bla ..
Anul asta nu am chef sa petrec si nici sa vad pe nimeni ...desi imi doresc un conrt de munte pentru 3 petsoane in care sa fug eu si cineva drag mie ...doar noi si cerul...si sa bem o bere rece si trista ...amandoua ...doar atata..si 20

bye bye sesiune & co.

GATA S-A DUS... am scapat si de prima sesiune din viata mea de studenta ...am rezultate buncicele nu le zic si nu ma laud ..am luat cat "am dat"...nu am copiat am facut ce am stiut si gata....acum o sa urmeze o scurta dar bine meritata vacanta intersemestriala.

Aaaa da si Valentine's day sarbatoare stupida dupa parerea mea menita doar sa usureze buzunarele "vesnicilor indragostiti".Deh domne' daca altii nu au ce face cu banii eu am (a sunat meschin stiu dar ase e:P):D..in fine ...

Mai nou lucrez si mi-e bine ..nu castig mult dar e mai bine decat deloc...maine am interviul la organizatie pentru promo prss responsable ...sper sa il i-au ...lucky me NU cred ca stiu ce e aia fericire dar o traies...in rate sau nu sunt fericita ...cel putin din 3 motive
Acum ma gandesc doar la o saptamana relaxanta printre carti interesante(no more cursuriiiiiii ypyy) ...filme de tot felul si timp pierdut in stilul meu ....zis si facut
sa inceapta vacanta

sfarsit si inceput ...

2010....mda ...a trecut inca un an ...si prima sesiune din anul I e pe sfarsite joi am ultimul examen la Introducere in teoria comunicarii...si scap si gata
nu stiu ce sa scriu si nici ce titlu sa pun articolului ptr ca nu sunt asa de inspirata azi...a trecut atat de multe momente prin capul meu in ultimul timp ..oameni situatii si probleme peste probleme ...dar le-am depasit ...si acum imi vad de viata mea...am ras ..am plans...am vorbit ...si la final fiecare si-a vazut de drumul lui ...mereu altul si mereu singur...ei bine NU ....nu si de data asta ...nu mai sunt singura si sincer ..e al dracului de bine ......acum va m pe voi toti ...iar si iar ..si pe el...EL ..al meu
Tot ce astept acum e sa treaca timpul ..dar nu-i nimic e de partea mea acum ...
si partea cea mai placuta e ca va venii si vacanta:D
mai revin si alta data ...acum m-au lasat ideile cu toate ca mereu am 1000 cand vine vorba sa le le scriu mi le pierd :D..that'all..

studenta la jurnalism....

sunt studenta la jurnalism...acum un an visam la asta,acum am reust....viata iti asterne in drum obstacole pentru a te intarii,pentru a determina sa luptzi din greu pentru ceea ce iti doresti.Asta am si facut,am luptat si voi continua sa lupt mereu pentru visele mele:)...
noii colegi sunt marfa,si catzva din profii pe care i-am cunoscut zilele astea ...e frumos si greu in acelas timp...un nou inceput ,schimbari multe...in viata altora cat si in a mea ...sper sa imi reuseasca tot ce imi voi propune pe viitor ...si o sa lupt din greu sa imi indeplinesc visele pe rand...cu tactica si rabdare









doua picioruse formeaza un om....BAFTA MIE

Poveste de iubire BONNIE & CLYDE

Bonnie Parker si Clyde Barrow sunt proscrisi celebri, talhari si criminali care au strabatut Statele Unite ale Americii in timpul Marii Depresii (1929-1939). Faptele lor nelegiuite i-au facut celebri in intreaga lume si intr-un mod ironic povestea lor a devenit in timp un mit al iubirii pana la moarte, al iubirii profunde, un mit in care doi oameni se pot iubi chiar daca faptele lor ii condamna si ii transforma in criminali. Au intrat in atentia presei si a intregii natiuni americane intr-o perioda care este descrisa adeseori drept “Era inamicilor publici” datorita numarului mare de proscrisi dati in urmarire de catre FBI, printre care Al Capone, Ma Barker, John Dillinger si evident eroii nostri Bonnie si Clyde.

In timp faptele lor criminale au fost mitizate, in urma lor ramanad mai degraba o frumoasa poveste de dragoste a doi oameni actionand, traindu-si viata si iubindu-se in afara legilor statului si poate chiar si in afara legilor umane. Doi oameni care traiau jefuind si omorand, dar care insa au ramas impreuna pana cand moartea i-a despartit. Numai ca moartea nu a avut rabdare, fiind provocata de mult prea multe ori de niste simpli muritori. Totusi povestea acestui cuplu reprezinta unul din acele cazuri rare in care sentimentul mortii nu pune stapanire pe viata si nu anuleaza anumite actiuni numai din cauza sfarsitului inevitabil.

Desi se crede despre cei doi ca actionau numai la nivel inalt, jefuind in special banci, in realitate ei preferau sa jefuiasca magazine mici sau benzinarii. Si in ciuda legendei create, se pare ca Bonnie nu era un “talhar cu drepturi depline” . Doi dintre membrii bandei “Barrow” au declarat ca nu au vazut-o pe Bonnie vreodata folosind arma, ea avand mai degraba un rol organizatoric. Acest lucru a fost confirmat si de catre sora lui Clyde, care declara ca Bonnie nu participa efectiv la jafuri ci numai il urma pe fratele sau oriunde.




Bonnie

Bonnie Elizabeth Parker provenea dintr-o familie saraca, fiind al doilea dintre trei copii. S-a nascut in Rowena, Texas, la data de 1 octombrie 1910 si a avut o copilarie grea, mai ales ca a ramas orfana de tata pe cand avea numai patru ani. Mama ei s-a mutat in Dallas unde au dus o viata plina de neajunsuri. A fost o eleva eminenta, in liceu a excelat la cursurile de scriere creativa, a castigat chiar si un premiu pentru literatura si a tinut discursuri in introducerea unor politicieni locali. Talentul ei literar si-a gasit expresie in poezii precum : “Suicide sal” sau “The Story of Bonnie and Clyde”.

Bonnie fost caracterizata drept o femeie inteligenta, cu o personalitate puternica dar salbatica, extrem de atragatoare desi foarte micuta ( 1,50 m si 41 de kilograme). Inainte sa-l cunoasca pe Clyde a fost casatorita cu Roy Thornton. Bonnie avea numai 16 ani cand s-au casatorit, insa relatia lor nu a durat foarte mult. La aproximativ doi ani de la ceremonie cei doi s-au despartit, insa niciodata nu au divortat, astfel ca Bonnie inca mai purta verigheta in momentul mortii.

Clyde

Clyde Chestnut Barrow s-a nascut la data de 24 martie 1909 in Texas, ceva mai la sud de Dallas. A fost al cincilea copil din cei sapte ai familiei. Nu au avut conditii foarte bune de trai, locuind la o ferma foarte saraca. A fost arestat pentru prima data pe cand avea 17 ani, deoarece nu a returnat o masina inchiriata iar in momentul in care politia l-a cautat in legatura cu aceasta problema el a incercat sa fuga. La scurt timp dupa acest incident a fost arestat pentru a doua oara impreuna cu fratele lui, Buck Barrow, de aceasta data insa pentru furt. Intre anii 1927-1929 s-a angajat in diferite actiuni ilegitime, a spart seife, a jefuit magazine si a furat masini. Desi a ramas celebru pentru jefuirea bancilor, atribuindu-i-se nu mai putin de cincisprezece astfel de jafuri, in realitatea el a preferat jafurile de dimensiuni mai mici. Conform lui John Neal Phillips, cel care a editat memoriile sotiei lui Buck Burrow, scopul principal al jafurilor lui Clyde nu a fost acela de a se imbogati sau de a devani faimos, ci el isi dorea sa se razbune pe sistemul american, dupa ce ajunsese sa-l urasca in urma abuzurilor pe care le traise in timpul detentiilor din tinerete. Si in ciuda anumitor variante, el declara chiar ca faimosul talhar ar fi avut mustrari de constiinta din cauza crimelor pe care le-a comis.

Bonnie si Clyde

Se pare ca Bonnie si Clyde s-au intalnit la inceputul anului 1930, in casa unei prietene comune. Bonnie era somera si avea grija de o prietena care in urma unui accident se alesese cu o mana rupta. A fost dragoste la prima vedere, acesta fiind si motivul pentru care Bonnie s-a alturat bandei lui Clyde. In ciuda crimelor comise de el si colegii lui, Bonnie i-a ramas loiala pana la moarte.

Cat timp fratele lui Buck a fost inchis, Clyde a mai participat la un jaf asupra unui magazin. Proprietarul magazinului a fost ucis in timpul jafului, iar cand sotiei acestuia i s-a cerut sa-i identifice pe cei care au tras, ea l-a numit si pe Clyde. In august 1932 Clyde impreuna cu doi parteneri consumau alcool intr-un local din Oklahoma, fapt ilegal in perioada prohibitiei. Cand au fost abordati de seriful C.G. Maxwell si adjunctul sau, Eugene C. Moore, Clyde a deschis focul si l-a omorat pe acesta din urma. Acesta a fost primul om al legii omorat de Banda Barrow, pana la moartea lui Clyde ajungandu-se la un total de noua astfel de crime. In martie 1933 Buck a fost eliberat din inchisoare si pana in aprilie el impreuna cu sotia lui Blanche, cu W.D. Jones, Bonnie si Clyde, au locuit intr-o ascunzatoare din Missouri.

Asa cum li s-a intamplat de nenumarate ori, urmatorul conflict cu oamenii legii s-a produs din cauza comportamentelor lor suspicioase si nu din cauza ca identitatea lor fusese deconspirata. Necunoscandu-le potentialul, politistii au incercat sa-i surpinda pe exilatii care traiau intr-un apartament inchiriat situat deasupra unui garaj, folosind numai echipajele a doua masini. Desi a fost luat prin surprindere, Clyde era renumit pentru capacitatea lui de a-si mentine stapanirea de sine sub presiunea schimburilor de foc. Si in plus avea cu siguranta mai multa experienta in astfel de situatii decat majoritatea reprezentantilor legii. El si W.D. Jones au reusit rapid sa elimine doi politisti, unul fiind omorat iar celalat grav ranit. Desi au reusit sa scape, Jones a fost ranit si urmaritii au lasat in urma lor cam tot ce aveau, inclusiv un aparat de fotografiat in care se afla un diafilm. Pozele, devenite celebre intre timp, au fost facute publice de catre un ziar local. Dupa acest incident Bonnie si Clyde au inceput sa foloseasca haine sau palarii pentru a acoperi numerele de inregistrare ale masinilor furate, inainte de a-si face fotografii, evitand astfel recunoasterea vehiculelor folosite in timpul jafurilor.

Apogeul: testarea limitelor

Intre anii 1932-1934, Banda Barrow a fost implicata intr-o serie de incidente in urma carora au rapit politisti sau victime ale jafurilor, pe care ulterior ii eliberau undeva departe de locul faptei, oferindu-le chiar si bani pentru ca acestia sa poata sa se intoarca. Aceste fapte au contribuit la mitul celor doi iubiti, conferindu-le o aura aparte, facandu-i sa fie adorati de public in ciuda crimelor comise. Membrii celebrei bande nu ezitau sa ii omoare pe cei care ar fi stat in calea libertatii lor insa conform declaratiilor ulterioare mortii celor doi iubiti, Clyde nu omora de placere, ci numai in situatii extreme. Lui Clyde i se atribuie zece victime omorate prin impuscare. Alti membri ai bandei despre care se stie sau se presupune ca au omorat sunt W.D. Jones, Buck Barrow si Henry Methvin.

In iunie 1933, in timpul unei plimbari alaturi de Bonnie si Jones, din cauza neatentiei Clyde a intrat cu masina intr-o rapa. S-au rostogolit si Bonnie a ramas captiva in masina in flacari. In urma incidentului ea s-a ales cu arsuri de gradul trei la piciorul stang. Clyde a insistat sa renunte la activitate pana cand aceasta isi va reveni. Intre timp Buck si Jones au actionat singuri si au ucis un serif in timpul unui jaf asupra unui magazin.

In 1933 membrii bandei locuiau in niste cabine din Red Crown Tourist Court, in Platte City, Missouri. Blanche a iesit sa cumpere mancare si medicamente necesare pentru ingrijirea lui Bonnie, insa a platit cu aur in loc de dolari. Farmacistul de unde cumparase cele necesare l-a anuntat pe seriful Holt Coffey si acesta a pus cabinele sub supraveghere. Coffey fusese atentionat de autoritatile din celelalte regiuni in care banda isi desfasurase activitatea sa fie atent la strainii care ar cauta tratamente pentru arsuri. El a realizat un plan puternic de capturare a bandei, cerand intariri si bazandu-se pe un arsenal important de arme, care includea chiar si o masina blindata. Insa si de aceasta data actiunea s-a soldat cu un esec din partea autoritatilor, mai ales ca banda lui Clyde avea necesarul de munitie intrucat jefuise recent un magazin de arme. Desi au scapat si de aceasta data, consecintele au fost mult mai importante: Buck a fost impuscat in cap iar Blanche aproape a ramas oarba din cauza fragmentelor de sticla care ii intrasera in ochi.

Proscrisii s-au gasit inca o data in situatia de a fi inconjurati de politisti dar si de localnici in 1933 in Dexter, Iowa. Clyde, Bonnie si Jones au reusit sa scape. Buck a fost impuscat inca o data, de data aceasta in spate iar sotia lui a fost din nou ranita de cioburi. Buck a murit cinci zile mai tarziu in spital. Bonnie si Clyde s-au reintalnit si au fost iara la un pas de a fi capturati cand s-au intors in Texas pentru a-si vizita rudele.

In anul 1934 Clyde parea ca va reusi in sfarsit sa-si realizeze marele vis: sa se razbune pe autoritatile texane. El a planuit evadarea lui Henry Methvin si a altor componenti ai bandei care erau inchisi la Departamentul de Corectie din Texas. In urma evadarii, departamentul texan a primit recenzii negative la nivel national, iar de partea cealalta Clyde si-a vazut visul implinit. Aceasta actiune s-a soldat si cu uciderea unui ofiter de la puscarie.

Declinul

Desi o mare realizare pentru banda lui Clyde, iar pentru el personal indeplinirea scopului suprem pe care si-l fixase cu ani in urma, aceasta evadare a insemnat totodata si condamnarea la moarte. Autoritatile din intreaga tara si-au unit fortele in incercarea de a-i captura pe Bonnie si Clyde. Lee Simpson de la Departamentul de corectie a jurat ca cei care au participat la aceasta actiune vor fi vanati si ucisi. Si s-a tinut de cuvant. Un singur membru al bandei a scapat, Henry Methvin, care a fost lasat in viata facand un targ cu autoritatile pentru a-i denunta pe Bonnie si Clyde.

Autoritatile l-au contactat pe legendarul vanator de oameni Frank A. Hamer, care la acel moment se retrasese din activitate, si l-au convins sa ii urmareasca pe membrii bandei. S-a constituit chiar un departament special in acest scop, care era arondat inchisorii texane si a carui comanda i-a fost oferita lui Hamer.

In aprilie 1934 Clyde si Methvin au ucis doi tineri ofiteri de patrula in apropiere de Grapevine. Un martor ocular a marturisit ca Methvin a fost cel care a tras focurile letale, iar mai tarziu s-a aflat ca tot el a fost cel care a tras primul foc si nemaiavand de ales Clyde a deschis si el focul asupra celui de-al doilea ofiter. Chiar si Methvin a recunoscut ca intentia lui Clyde era de a-i rapi pe cei doi, asa cum mai procedase de atatea ori, si ca Bonnie a incercat sa-i ajute dupa ce au fost raniti. La proces a declarat ca el i-a omorat pe cei doi ofiteri. Uciderea nejustificata a acestora a socat opinia publica, din acest moment incepand cu adevarat exagerarea povestii celor doi. Aceasta intamplare a fost urmata de o alta crima odioasa a carui victima a fost tot un politist, ceea ce a lasat un gust amar opiniei publice care, in ciuda nelegiuirilor, incepuse sa iubeasca acest ciudat cuplu.

O poveste... fara sfarsit

Anul 1934 a fost anul in care viata celor doi s-a sfarsit si a inceput conturarea mitului iubirii lor. Urmarirea cuplului a inceput pe 10 februarie 1934, Hamer analizand atent actiunile celor doi, ceea ce i-a permis sa le anticipeze miscarile. A observat ca ei nu au renuntat sa-si viziteze familiile astfel incat la o luna dupa demararea actiunii de capturare si-a dat seama ca vor merge la familia lui Henry Methvin, in Sherevoport, Louisiana, pentru a se reuni cu acesta. Methvin si politistii au ajuns la o intelegere, si au aflat astfel data exacta la care ei urmau sa se intalneasca.

Politistii au planuit o ambuscada si au stat toata ziua la panda, insa cuplul s-a lasat asteptat. Timp de doua zile au pandit din tufisurile aflate de-a lungul soselei, cand cuplul si-a facut in sfarsit aparitia pe 23 mai.

Clyde s-a oprit pe sosea pentru a vorbi cu tatal lui Methvin, care parcase tractorul in acea dimineata pe traseu pentru a-i forta sa opreasca. Mai tarziu au existat marturii care il discriminau pe batran, spunandu-se ca acesta a fost intimidat si chiar fortat sa-i ajute pe politisti.

Ofiterii au deschis focul asupra masinii si in dimineata zilei de 23 mai 1934 Bonnie si Clyde au fost rapusi de gloante, in raportul ce a urmat aproximandu-se ca s-au epuizat 130 de incarcatoare in timpul rafalelor. La ordinul direct si specific al lui Hamer ofiterii nu au folosit avertismente si cei doi urmariti nu au fost somati sa se predea, ci s-a deschis direct focul. Clyde a murit imediat din cauza unei prime impuscaturi direct in cap.

Bonnie insa nu a murit la fel de usor.Ofiterii au declarat ca ea a scos un strigat infiorator in timp ce gloantele se revarsau asupra masinii. Un ofiter declara in raport ca au deschis focul asupra masinii cu automate, chiar inainte ca masina sa ajunga in dreptul lor. Dupa ce acestea s-au golit au folosit pustile si apoi pistoalele. Conform declaratiilor acestuia, masina parea in flacari deoarece din ea iesea fum, si din cauza rafalelor a fost gata sa se rastoarne. In masina s-au descoperit rezerve importante de arme, munitie, si cincisprezece numere de inmatriculare din diferite state. Unele surse spuneau ca Bonnie si Clyde au fost impuscati de mai bine de 50 de ori fiecare, in timp ce alte surse declarau ca au existat aproximativ 25 de rani pe trupurile amandurora.

Cand i s-a cerut sa explice cum se simte dupa ce a omorat o femeie care nu comisese nicio crima, Hamer a declarat: “Imi displace faptul ca am omorat o femeie, mai ales ca era asezata, insa daca nu ar fi fost ea, am fi fost noi.”

Si ce a fost, nu va mai fi

Uciderea fara avertisment a celebrului cuplu s-a soldat cu o modificare importanta a legii americane. Astazi in SUA, chiar si in situatii deosebit de periculoase, ofiterii de politie au obligatia sa ii someze pe infractori sa se predea inainte de a recurge la metode extreme.

In anii care au urmat un singur ofiter dintre cei care au participat la ambuscada se pare ca a avut regrete din cauza celor intamplate, sau cel putin a fost singurul care le-a exprimat in mod public. Ofiterii de politie, inclusiv Hamer, si-au insusit o parte din armele descoperite in masina. Au mai fost sustrase si obiecte personale, precum hainele lui Bonnie si un saxofon, care mai tarziu au fost vandute ca suveniruri. Cel care a fost insarcinat cu supravegherea cadavrelor le-a permis oamenilor sa taie bucati din rochia lui Bonnie si suvite din parul ei, care au fost de asemenea vandute. Un ofiter l-a surprins pe un om incercand sa-i taie degetul lui Clyde.

Blanche Barrow si-a scris memoriile intre anii 1933-1939, in timp ce isi executa pedeapsa la penitenciarul din Missouri. Dupa moartea ei, Esther L. Weiser, o buna prietena si executorul testamentului acesteia a descoperit memoriile impachetate intr-o neobisnuita felicitare de Craciun, foarte mare. Mai tarziu ea a incredintat manuscrisul lui John Neal Phillips, care o mai intervievase pe Blanche si cu alte ocazii. Cartea se numeste “My Life with Bonnie and Clyde”.
O viata risipita ar spune unii, o viata traita la maxim poate ar spune altii. Insa oricum ar fi, o emotionanta poveste de dragoste si de viata.

Poezia scrisa de Bonnie “The Story of Bonnie and Clyde” anticipa sfarsitul tragic al ei si al iubitului ei:

O viata mult prea incercata:

“Deziluziile iubirii au ranit multe inimi
Oboseala a omorat cativa oameni,
Problemele acestea par insa neinsemnate
Dupa ce descoperi viata lui Bonnie si Clyde”

Si tragicul final...

“Inr-o buna zi vor muri impreuna
Vor fi ingropati unul langa celalat
Pentru putini va fi o durere
Iar pentru lege va fi o sarbatoare
Dar pentru Bonnie si Clyde va fi numai moarte.”