Blandetea noptii ma mangaie, gandurile se reflecta in apa raului tacut si plin de viata. Privesc tacerea lui cu ochii mintii si caut raspunsuri la intrebarile vietii.
Universul ma fascineaza , caut steaua mea sa-i cer putere. Sclipeste, parca mi-ar face cu ochiul spunandu-mi: rabdare, vei avea tot ce iti doresti.
Incet si linistit raul spala drumul vietii soptind si el: rabdare, toate la timpul lor, dar timpul ne este dusman si lasa in urma lui amintiri.
Spuneti-mi cum pot avea rabdare cand timpul alearga ca un campion la atletism, nepasator, lasand urme adanci in suflete , pe chipuri?
